Bancherii români sau nesimţirea la cote maxime

...am fost astăzi într-o unitate Alpha Bank... unde mă aşteptam să fiu primit cu covorul roşu. Nu pentru că sunt eu Stelian Muscalu, ci pentru că sunt un client care în timpul crizei intră în unitatea lor. Ei şi? Un sictir mai mare nu am văzut nici în cea mai înfloritoare perioadă bancară. Prin urmare eşti întâmpinat extrem de ostil, ba chiar cu o greaţa enormă pe care o citeşti în ochii angajatelor, probabil fiindcă le deranjezi. În timp ce-mi efectua operaţiunea solicitată, printre pufuituri, pocnituri şi suspine intră la un moment dat un moşshulică, om care vroia să afle cât mai este cursul leu euro. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că mai aveau puţin şi-l dădeau afară cu mătura. De ce?... pentru că a îndrăzinit să întrebe cât e cursul fără să schimbe niciun ban. S-or da de ceasul morţii bancherii români din top management pentru că situaţie e cruntă. Însă ce trebuie să afle aceşti oameni este că n comparaţie cu nesimţirea angajaţilor de la ghişeu... criza financiară e mic copil. Relaxarea creditelor, mărirea dobânzilor la depozite şi scăderea la credite sunt frecţii la un picior de lemn atât timp cât personalul din front office nu este în primul rând EDUCAT şi apoi CALIFICAT pentru meseria de bancher.