vineri, 28 noiembrie 2008

Vineri 28 nov, ora 13.30, Rasarit de Soare










Aici ar trebui sa ne mutam (eu si sotia mea) peste 1 an si 1 luna :-)

Traiesc in lumi paralele



Eckstein isi face campanie cu Obama, Mona Lisa, Mozart si Madonna
Candidatul UDMR in colegiul 2 Cluj-Napoca pentru Senat, Eckstein Kovacs Peter, a tiparit un afis electoral in care apare alaturi de Barack Obama, Mona Lisa, Mozart si Madonna, in semn de protest fata de afisele candidatilor PDL in care apar persoane fara legatura cu alegerile parlamentare. Sloganul electoral al lui Eckstein Kovacs Peter este „Votează fain, votează Eckstein”.

Unii mai au putin si se bat la tv, vezi clipul b1tv, altii se "fotografiaza" cu Obama, Mona Lisa, Mozart si Madonna ... frate oamenii astia ne conduc?
... daca au ajuns acolo unde au ajuns cu votul nostru... apai ne meritam soarta

joi, 27 noiembrie 2008

"Am talentu’ unikat, sunt bomboană de băiat"

Am gasit un articol in Jurnalul National care m-a uns pe inima... ha sa va ung si pe voi:

VERSURI, VERSAŢI, VERSACE / "Am talentu’ unikat, sunt bomboană de băiat"

"Am talent fermecător/ Şi sunt şmeker până mor/ Am şcoala în haladeală/ Bag orice puştoai­că-n boală/ Sunt frumos şi am talent/ Mai ceva ca-n Occident/ Sunt un prinţ la pa­tru ace/ După moda lui Versace/ Am ta­lent şi sunt versat/ Sunt o bombă de bă­iat"! Aşa se autodefineşte orice "haladit" care se "respectă". Aţi ghicit! E Cocalarul. Care, dacă nu-i şi fudul, nu e cocalar des­tul. E pă trend. E pă sistem. Are de toate: bani, duş­mani, "hăini" dă firmă, "două celulare şi-un pistol (cu apă) la cingă­toa­re", are "lanţe şi ghiule". Şi nu ştie să facă altceva decât să se laude. Cu ce n-are. "Pum­nii lui minte nu are." Însă vrea să se dea mare. Adună banii cu făra­şul şi-i face evantai, şi-i pune la brâu, îi în­şiră pe sal­tea sau pe podea. Dacă îi soco­teşti pe toţi, nu-ţi ies mai mult de vreo treij’ de mili­oa­ne. Cocalaru’ mic îi şuteşte lu’ tac’su banii din şifonier, se po­zează cu ei, ca să vadă lumea că e jmeker. Cocalaru’ ma­re face şedinţă foto în parcare. De obicei, cu maşinile altora. Cocala­ru’ mic se dă ma­re. Cocalaru’ mare se dă şi mai mare. "Care, mă, io care nu mă face pă mine un ­milion?! Păi, io, care câştig fără număr, care mă duce pă mine mintea să fac jme­kerii! Că întorc banii cu lopata. Fac bani cu dexteritatea!" Cam asta-i mentalitatea.


"Am talent fermecător/ Şi sunt şmeker până mor/ Am şcoala în haladeală/ Bag orice puştoaică-n boală/ Sunt frumos şi am talent/ Mai ceva ca-n Occident/ Sunt un prinţ la patru ace/ După moda lui Versace/ Am talent şi sunt versat/ Sunt bombă de băiat"! Aşa se autodefineşte orice "haladit" care se "respectă". Aţi ghicit! E Cocalarul. Care dacă nu-i şi fudul, nu e cocalar destul.

E pă trend. E pă sistem. Are de toate: bani, duşmani, "hăini" dă firmă, "două celulare şi-un pistol (cu apă) la cingătoare", are "lanţe şi ghiule". Şi nu ştie să facă altceva decât să se laude. Cu ce n-are. Căci, în general, un astfel de specimen n-are nici de unele. "Pumnii lui minte nu are." Însă vrea să se dea mare. Adună banii cu făraşul, şi-i face evantai, şi-i pune la brâu, îi înşiră pe saltea sau pe podea. Dacă îi socoteşti pe toţi, nu-ţi ies mai mult de vreo treij’ de milioane. Dar omul "doarme" pe saltea de bani. Că e bazat. Cocalaru’ mic îi şuteşte lu’ tac’su banii din şifonier, se pozează cu ei ca să vadă lumea că e jmeker. Cocalaru’ mare face şedinţă foto în parcare. De obicei cu maşinile altora. Cocalarul mic se dă mare. Cocalarul mare se dă şi mai mare. "Care, mă, io care nu mă face pă mine un mi­lion?! Păi io care câştig fără număr care mă duce pă mine mintea să fac jmekerii. Că întorc banii cu lopata. Fac bani cu dexteritatea!" Cam asta-i mentalitatea.

(TER)TIPURI DE COCALARI
Cocalar pă sistem. Pă sistemul "Am ba­ni de cheltuit, sticle de golit şi femei de vrăjit". Cocalar pă trend: "Te-am pupat în styl Versace/ K lumea să mă atace/ Te-am pupat în stil Armani/ K să îmi oftic dujmanii/ Şi te pop în stil chanel/ K eşti dollce k şi el". Ca şi el? Păi el era... o ea: Coco Chanel o chema. Acum însă s-a transformat în Coca Şanel.

Cocalar surogat: cu ţoale de imitaţie, cu "jeacă" de muşama, luată din Europa, pe care scrie Dulce&Cabanna, Cucci sau Ni­kke, cu euroii traşi la xerox, cu apă în sticla de votcă, pistol de jucărie, cu maşi­nile altora, cu sabie de plastic, lângă vila primarului, notarului...

Cocalar original:Are Versace pă bune, Armani sau Gucci, maşina lu’ tac’su sau chiar a lui, euro adevăraţi, poze cu el pă plaje în Spania sau Italia.

Cocalar vraci: "Am buzele dulci ca mierea/ Pe sărut şi-ţi iau durerea". Da’ de hemoroizi nu trataţi?

Cocalar cu maşini. "Am maşina cea mai mare şi gagica cea mai tare/ Mor duşmanii c-o duc bine/ Că nici unu nu-i ca mine." Ghici ghicitoarea mea: care e maşina cea mai mare: 301, 331 sau 131?

Cocalar cu femei. "Am talent şi-mi mer­ge bine/ Mor fetele după mine." "Am ta­lent şi sunt stilat/ De dujmani invidiat şi de fete merg curtat." Curtat? Aoleu, ce urât sună!

Cocalar de stupi: "Se ţin fetele după mine/ Parcă aş fi roi de albine/ Şi-a dat lumea cu părerea/ K-s băiat dulce ca mierea". Dacă eşti aşa de dulce, poate ai diabet...

Cocalar originar, de la mama lui: "Deocamdată vreau să mă prezint/ Sunt băiat capabil şi la maxim haladit". Cu "haladeala" ne-a convins: e cocalar în sens etimologic.


COCALARI EXEMPLARI
Cocalar cu haur:"Şmecheria mea-i tezaur/ Sunt medaliat cu aur/ Sunt luxo$, mare fiţos, sunt stilat şi talentat/ Şi de toţi invidiat". Dacă ar exista o olimpiadă a cocalarilor, toţi ar fi pe primul loc!

Cocalar exemplar: "Ia uitaţi-vă mai bi­ne la mine/ Am caracter şi sunt mare bo­ier/ Dar tot ce fac rămân ca model/ Îmi trăiesc viaţa la mare nivel". Cum adică la mare nivel? S-a mutat la Cota 2.000?
Cocalar până la Dumnezeu: "Sunt un prinţ cu mir în frunte/ Nu mai e nimeni ca mine/ Am talent asigurat/ Sunt frumos şi sunt bazat". "Mă ştie toţi când mă văd pe stradă îmi zice salut şefu’, iar fetele îmi zic săru’ mâna părinte." Bine că nu-ţi zic "Salut, popo"! "E adevăr adevărat/ Dumnezeu nu m-a lăsat/ Norocul mi-a trimis/ Cum mi-a promis".

Cocalar prinţ mondial. "Sunt prinţ între băieţi nimeni nu mă întrece/ Am fitze mondiale în stilurile occidentale." Iată ce neajunsuri aduce globalizarea... "Moare lumea, se oftică/ Că-s io băiat de elită/ A început lumea să zică că frumuseţea mă reprezintă." Da băiete, chiar ţi-au murit lăudătorii.

Cocalar cu explozie întârziată: "Am ta­lent fermecător/ Şi sunt şmeker până mor/ Am şcoala în haladeală/ Bag orice puştoaică-n boală/ Sunt frumos şi am ta­lent/ Mai ceva ca-n Occident/ Sunt un prinţ la 4 ace/ După moda lui Versace/ Am talent şi sunt versat/ Sunt o bombă de băiat". Haoleo talentatule, haoleo retardatule, ce-ţi mai bubuie mintea! Du-te de explodează la altă uşă!

Cocalar dă firmă: "Te iubesc în stil Gabana că eşti dulce ca bomboana/ Te iubesc în stil Armani, ca să moară toţi duşmanii/ Şi atunci când n-am ce face te iubesc în stil Versace". Răspuns de la duşmanii cocalarilor: "Vă detest în stilul Gucci/ Nu mi-aş da pe voi nici... unghia mică de la piciorul stâng"!

Cocalar deocheat: "M-a luat durerea de cap/ Cred că iar sunt deocheat/ Dar nu e de supărare/ Frumuseţea ta mă doare/ Oricine când mă vede/ În secunda doi se pierde/ Şi aud cum spune în şoaptă/ Doamne, ce bine arată/ Da’ ştiu bine k-s frumos/ Bărbat bine artăos şi am briză la femei/ Le atrag cu ochii mey/ Şi dau clasă la aspekt/ Frumuseţe şi talent/ De vrăjală nu may spun/ Sunt exagerat de bun". Doamne, chiar că ne-a luat durerea de cap! Ce ziceai că ai la femei? Briză?!?

Cocalar narcisist: "boss de boss sunt mare boss/ boss de boss sunt norocos/ boss de boss să moară duşmanii sunt prea frumos". Oglindă oglinjoară, spu­ne-i cine-i cel mai narcisist cocalar din ţară! "Sunt un caracter de mare clasă/ o mare valoare/ Pentru voi toţi fără mine aţi fi ca un film fără subtitrare". Decât
o subtitrare agramată, mai bine lipsă.

FAŢĂ, SPATE, LATERAL
Cocalarul de la ştiri: e dat în urmărire pentru "trafic de frumuseţe". "Fatza/ Spate/ Lateral/ Sunt băiat original." Se vede că e obişnuit băiatul cu poze faţă şi profil... Cocalarul regal: "Ia uitaţi-vă mai bine/ Ce talent zace în mine/ Nimeni, nimeni nu-i k mine/ Din cap până în picioare/ Am haine originale/ Talent mare la valoare/ Nimenea nu mă întrece/ Că eu am talent de rege". Mai degrabă rage decât rege. Dar Cocalarul unikat îi întrece pe toţi: "Am talentu’ unikt/ Sunt bomboană de băiat". Vorba unui forumist: "Aşa cocalar finuţ n-am mai văzut de când mama m-a făcut".


Guţă din manele e plin de lovele că toată lumea-l cere
Cocalarii sunt... piţipoancele masculine. Sunt "fabrica de valută / Îi mănâncă palma stângă / Au fiţe şi talent / În stilul cel mai recent". Termenul nu apare în DEX, dar există pe Net, unde se explică: cocalarul se crede "jmecheraş şi figurişt", dar de fapt e "neam prost". Cum se recunoaşte? După freza geluită, lanţuri groase, tricouri pe care scrie "De puta madre", "Gigolo italiano" sau "Prinţul femeilor". www.urban.ro zice că e un "ţăran, manelist, îmbrăcat foarte urât,
de prost-gust".

MARE E GRĂDINA TA, DOAMNE!
Cocalarii însă se pretind mare talent, şmekeri şi şmecheraşi, şmekeriţi, capo di tuti capi! Ce e mai penibil decât să aşezi pe o masă bani, telefoane, ceasuri, parfumuri şi sticle de băutură (în general goale) şi să scrii cât valorează toate acestea la un loc? Să te dezbraci la muşchiu’ gol şi să-ţi arăţi "Emporio Armani" tatuat "pă pept"? Răspuns: să te tragi în poză în baie, cu telefonul mobil. Asta chiar le întrece pe toate.

Cocalarii existau de multă vreme. Dar s-a găsit cineva să-i arate cu degetul. Cei care au pus bazele site-ului www.cocalari.com. Ei sunt primii care i-au luat la ţintă. Au mai apărut, între timp "specimene.com", "cocalari şi prinţese.ro", "terminaţi.net", "shukărime. com" şi aşa mai departe. Iată cum sunt selectaţi şi analizaţi cocalarii: după bău­tură şi femei, ţoale de firmă, celulare, ma­şini, portofel, şmekerie, afacere, euroi (tra­şi la xerox), ochelari de policeman, cu aur, cu bani, cu carpetă, cu mileuri, cu muş­chi, dansator de baie, gigolo italiano, de club, de gard, de hol, de maşini străine, fotoşopist, înaripat, înarmat, înlănţuit, în­săbiat, mafiot, steluţist, perdelist, telefonist, microbist, matrixar, ochelarist de soare.

CINE DECARTEAZĂ?
Cocalarii au o obsesie: "Mă invidiază duş­manii". După modelul Guţă, Salam, Fermecătorul şi alte "minuni" manelistice, auzim la tot pasul: "Ce să le fac la duş­mani / Dacă am noroc de bani? / Dacă Dumnezeu mi-a dat noroc de bani / Banii se înmulţesc cu cap / Dacă nu rămâi sărac / Şi niciodată n-ai să fii bogat". "Arăt bine, am muncit ca să am bani, femei ca ale mele n-o să vedeţi voi cât veţi trăi, neam de neamu’ vostru, yo am avut femei tari şi pe toate le-am mulţumit. Când mergeam yo prin club şi prin kzinou voi stăteaţi la rând să vă luoaţi alocaţia! Vă roade invidia că mă dujmăniţi de ce am yo", scrie un "jmeker" pe blogul său. Iar "zicerile" lui Guţă au ajuns literă de lege cocălărească: "Mr. Juve şi Susanu şi cu Guţă barosanul / Tot pentru băieţii full de bani / Să fie special doar pentru baştani / Mă semnez acum pe foaie / Şi pun banii la bătaie / Eu prea bine mă descurc / Cu fraierii nu mă-ncurc // Ah... yo... Mr.Juve / La cine vin banii / La mine decartează tartanii / Chiar şi toţi barosanii / La mine se strâng gologanii / Banii... mă caută peste tot / Banii... trag cu mine cot la cot / De bani eu sunt colecţionar / De bani... şi din ţară şi de-afar’ / Dacă dau o semnătură / Îmi vin bani pentru o lună / La telefon eu rezolv tot / Nu-mi place să fac efort //Ai vrea şi tu să fii / În locul meu măcar o zi / Să numeri multe hârtii / Dar nu te chinui / K eşti plin de datorii / Băi nene, Guţă din manele / E full de lovele / Că toată lumea-l cere". Exact asta-i durerea. Dacă n-ar exista alţi cocalari care să-i plăteas­că, maneliştii ar rămâne în guţa goală.

Cocalarul
Nume de alint: Coca
Definiţie: kitsch
Activitate: numără banii, oftică dujmanii
Se poate confunda cu: manelistul
Limba: vai mama ei
Studii: două clase mai mult ca trenul
Adresa: Românica
Se înrudeşte cu: piţipoanca, e perechea masculină a acesteia
Răspunde la apelativele: Bossu, Şefu, Jupânu, Stăpânu, Barosanu, Boeru, Prinţu, Regele, Îm­păratu, Faraonu, Nababu, Arabu, Măretu
Hobby: agăţatul piţipoancelor
Cum se defineşte: mare "boer", om cu caracter, "ji are tot ce vrea el", Boss de boss, Băiat de băiat, Fineţe de băiat, Băiat de catifea.

Ziua Nationala

Iata in sfarsit si o declaratie a presedintelui pe sufletul meu - HOTNEWS: Presedintele Traian Basescu, a participat, joi, la Muzeul National de Istorie, la vernisajul expozitiei "90 de ani de la Marea Unire". "Ne apropiem cu pasi repezi de ziua de 1 Decembrie, nu de alegeri, dar daca intr-adevar Ziua Nationala are o semnificatie profunda in sufletele noastre, cred ca n-ar fi cel mai rau lucru daca, incepand de azi, de maine, de poimaine si pana pe 1 decembrie, la balcoanele noastre, la geamurile caselor noastre ar aparea drapelul national, tricolorul de care ne simtim toti legati" zicea marinarul.

Pai zic sa-i dam ascultare, numai de data asta.

Priviti si dati mai departe ca sa stim pe cine votam

Capete de creta

Stiu ca povestea mea de astazi o sa vi se para rupta dintr-un roman SF, dar va garantez (eu si Vanghelie ce mai facem chestii de genul asta) ca este cat se poate de reala. Ati auzit probabil zilele trecute circulatia a fost oprita in zona Arcului de Triumf din cauza repetitiilor pe care le-au facut baietii aia de-si spun soldati. Ei ma uitam de acasa la stirea care anunta mirobolantul eveniment si-mi plangeam de mila, gandidndu-ma ca pana la aviatorilor din Balta Alba voi face aproximativ 30 de minute cu metroul iar de la aviatorilor pana in Baneasa am sa fac 1 ora cu autobuzul, nu de alta dar s-a mai intamplat chiar si fara parada militara. Buuun, vrand nevrand a trebuit sa o iau din loc sa plec spre job. Am ajuns, asa cum era de asteptat, cu bine in Aviatorilor, cand am iesit la suprafata ma asteptam sa vad deja marele ambuteiaj, soferi claxonand, soferi jucandu-se cu mamele altor soferi si tot asa... da de unde, era o liniste desavarsita... Insa intersectia de acolo, in speta cea din fata parcului Herastrau era plina de capete de creta. Incredibil, fiindca de obicei omuleti astia mai mult incurca, de data asta insa, totul mergea struna... stiti cat am facut pana la job? 10 minute. Stiti cat fac intr-o zi obisnuita fara parada si fara capete de creta? 15-20 de minute. Seara cand am plecat de la job figura s-a repetat, plin de gabori care de data asta si-au facut datoria asa cum ar trebui sa si-o faca in mod normal. Acum totusi stau si ma gandesc ce s-a intamplat, ca-mi vine greu sa cred ca au mancat 1t de peste (by the way contine fosfor care cica te-ar face mai destept) si ca s-au desteptat peste noapte. Uitandu-ma mai atent baietii care dirijau aveau o gramada de trese pe umeri... de unde am tras concluzi ca au scos batalionul de eleita, best of the best. S-o tina tot asa.

miercuri, 26 noiembrie 2008

O discutie la moda

Toată lumea vorbeste de criza, mai ca putem spune ca a devenit un subiect la moda. De sa arati ca esti informat... nu este paine la centrul din coltul strazii ... daaaa e din cauza crizei, nu curge apa calda si asta poate fi tot din cauza crizei, se cearta politicienii... tot criza e de vina... si asa mai departe. Insa, zilele trecute am trait o experienta care ma determina sa spun ca aceasta mult discutata criza este doar un subiect la moda si atat. Ieri m-a adus sotia la job cu masina. Am plecat din Balta Alba mai exact Bulevardul 1 Decembrie destinatia fiind asa cum probabil va imaginati, Bulevardul Bucuresti - Ploieşti 25-27 adica sediul Antenei 3. Am avut de infruntat un trafic infernal, buuuun, cat credeti ca am facut pe drum?... sunt aproximativ 10 km. Cat? 20 de minute?... asta este o gluma poate daca nu sunt masini pe strada, 30 de minute? 50 de minute? 1h, 1h si 30 de min... ba bine ca nu 1h si 45 de minute. Asa ca cel putin pentru moment asta este un indicator elocvent, pentru mine, care-mi arata ca efectele crizei nu se simt inca in Bucuresti. Criza ramane doar o discutie la moda, o discutie care poate aduce voturi... o discutie si atat.

luni, 24 noiembrie 2008

PRO TV-ul e in criza !

... in criza de idei vroiam sa spun. (desi exista informatii, evident pe surse, ca mai marii de la Bucuresti ai PRO-ului nu reusesc sa gaseasca un limbaj comun cu mai marii americani de la conducerea postului tv din Pache Protopopescu, in privinta bugetului de cheltuieli pe anul viitor... dar asta-i alta poveste). Sa revenim insa la criza de idei a maretului post de televiziune. Povestea incepe, cred eu, in mai 2008, atunci cand antena 3 a aparut pe piata cu o noua productie, probabil v-ati dat seama, este vorba de Reporter Special. Pe ideea ca s-a terminat cu mari analisti si marile analize facute de acestia in cadrul marilor "tok shou-uri". Ei la foarte putin timp PRO-ul s-a gandit ca este o idee buna... si daca tot au ajuns ei la concluzia asta de ce sa nu o puna in practica. Zis si facut... asa s-a nascut Romania te iubesc. Bravo, felicitari, imbratisari si pe alocuri aplauze. Avem o emisiune ce facem cu ea... se intrebara colegii din Pache. Pai, scarpinandu-se adanc in locurile din care se naste inspiratia... le-a mai venit o idee. Daca tot copiem noi Reporter Special de ce sa nu copiem si reportajele emisiunii. Asa ca de doua ori au avut, cei din Pache, onoarea sa le urmaresc emisiunea si de doua ori ce sa vezi... fix reportajele pe care Antena le difuzase cu doar cateva luni in urma. Primul subiect pe care l-am vazut trata ideea muncitorilor straini care veneau in Romania sa-si castige existenta. Ca sa vezi... ce noutate, exact subiectul pe care Ioana Raduca l-a realizat asta vara. Apoi na, curiozitatea m-a impins si am comis-o din nou, m-am uitat si a 2-a oara...ce sa vezi, povestea unui soldat roman ranit in Irak, si toata corvoada care a urmat acestui accident. Ei na, ca sa vezi... exact subiectul pe care Anca Gradinaru l-a realizat in luna august. Mie mi-ar fi jena. Dar nu sunt suparat si ca sa le demonstrez asta uite le mai propun colegilor mei cateva subiecte: sa vorbim despre infrastructura din Romania drumuri, poduri si autostrazi (Anca Gradinaru) sau poate despre meseria de degustator (Carmen Moise) sau despre lotul de gimnaste al Romaniei (Ioana Raduca) sau de ce nu despre cum ne fura bancile (Stelian Muscalu)... de ce am trecut autorii in paranteza, pai sa stie in cazul in care vor sa se documenteze colegii din PRO, pe cine sa intrebe :-)). Oricum, reportajele pe care le-am vazut la Romania te iubesc, sunt o copie palida (asta ca sa fiu bland fiindca totusi suntem colegi) a reportajelor de la Reporter Special... si nu sunt subiectiv.

ps - poate va inspira







Culmea crizei

HOTNEWS: Criza ii obliga pe rusi sa-si schimbe obiceiurile si sa reduca nu doar cheltuielile pentru produsele scumpe, dar si pentru alcool. Asociatia patronatelor din industria alcoolului trage semnale de alarma – rezervele de bauturi alcoolice din depozitele marilor magazine de desfacere au depasit toate limitele posibile, scrie Nezavisimaia gazeta.La inceputul lunii noiembrie, stocurile din magazine erau de 4-6 ori mai mari decat in aceeasi perioada din 2007. Din aceasta cauza, producatorii trebuie sa-si reduca, cotele de productie. Daca situatia nu se remediaza, expertii prevad falimente in masa ale intreprinderilor de resort dupa Anul Nou. „In octombrie, productia de vodca a scazut in Rusia cu 15%”, afirma seful Centrului pentru studierea pietelor federale si regionale ale alcolului, Vadim Drobiz. Potrivit estimarilor sale, intreprinderile de resort si-ar putea inchide portile, dar nu imediat, ci undeva in lunile februarie-martie.

duminică, 23 noiembrie 2008

Astazi la Reporter Special

Un comentariu scris de Vlad Petreanu:

* Erau în curtea şcolii când un alt elev s-a luat de frate-său. I-a dat un pumn în stomac, aşa, ca-n filme. Ăla a căzut pe jos şi a murit. “Asfixie mecanică”, au zis legiştii. I-au pus cătuşele, l-au judecat repede şi l-au trimis în închisoare. La 16 ani, condamnat pentru omucidere.
* Ăstălaltu’ şi-a strâns de gât prietena. Era beat criţă, deşi nu băuse aşa mult, la adolescenţă nu-ţi trebuie cine ştie ce ca să-ţi pierzi minţile. 6 ani a trecut prin tot soiul de penitenciare “generaliste”. A ajuns la o puşcărie pentru minori abia acum, când deja ştie tot ce nu trebuia să afle niciodată.
* Mai e unul care conducea fără permis. Habar n-are de ce făcea asta. Altul, însă, e precis: fura ca să le atragă atenţia părinţilor, prea ocupaţi să se certe între ei ca să mai fie atenţi la derapajul odraslei.

Sunt minori condamnaţi la închisoare. Au primit-o pe Ioana Răduca în lumea lor închisă, la propriu şi la figurat, şi i-au povestit, cu poticneli, cu noduri în gât. “Am plâns când mi-au pus cătuşele!, spune unul. “Am plâns mult, mă gândeam unde mă duc eu de-acuma?”, zice altul. “Am plâns rău de tot, luni de zile după ce am ajuns la puşcărie”, admite un al treilea. Şi, în sfârşit: “nu vreau să vorbesc cu mama, plânge de fiecare dată şi nu pot s-o văd aşa”.

E complicat să judeci un minor - şi nu mă refer neapărat la Justiţie. Cât înţelege din normele sociale în momentul în care încalcă o lege? Este el vinovat că scara lui de valori are trepte din doi în trei? Nu cumva ar trebui condamnaţi mai întâi părinţii şi abia apoi ei?

Dar şi Justiţia… Pedepsirea infracţiunilor comise de minori e atât de sensibilă încât europenii cer să înfiinţăm tribunale speciale pentru ei, unde să nu fie puşi pe acelaşi cântar cu recidiviştii. În România, funcţionează însă numai două. Cu suficienţa tipică acestui stat năuc, un înalt funcţionar al Ministerului Justiţiei spune: “ar fi prea scump să facem tribunale dintr-astea în fiecare judeţ”.

Prea scump? Prea scump pentru cine? Minorii din puşcării merg şi ei “la facultate”, aşa cum ajung infractorii majori să descopere după gratii. În puşcăriile lor, minorii pot învăţa să traforeze, să strunjească sau să ţeasă frumos. Minunate meserii, de care nimeni nu mai are nevoie, şi atunci aplică alte “specializări”, că n-au încotro.

“Recuperarea minorilor în societate e o loterie”, recunoaşte directorul închisorii pentru minori. Închipuiţi-vă: noi plătim biletele necâştigătoare, când minorii condamnaţi devin majori recidivişti deoarece statul a considerat că e “prea scump” să investească în recuperarea lor. E foarte trist, pentru că aceşti puşti rătăciţi au de fapt cele mai multe şanse, dintre toţi cei ajunşi după gratii, să-şi revină. Dar statul român are grijă să le anuleze.

Filmul semnat de Ioana Răduca va fi difuzat azi, la Reporter Special Antena 3, de la ora 22.05. Imagine - Liviu Dochiţa, montaj - Cristi Dimitriu şi George Hohoiu.

joi, 20 noiembrie 2008

6 cai

Uneori nu-mi vine sa cred ca exista si astfel de oameni... e prea mult spus? :-))

marți, 18 noiembrie 2008

CRISTIAN RADULESCU - credeti ca ar trebui sa-l votam?





















Acest domn Cristian Radulescu vrea peste cateva zile sa-l votez. Insa prin felul in care-si face publicitate electorala imi arata ca nu are nici cea mai mica urma de respect pentru cetateanul de rand... fie el si biciclist. MERITA VOTAT?

vineri, 14 noiembrie 2008

In curand la Reporter Special

"Copilul se naşte şi merge la scoală. Părinţii sunt mândri şi încântaţi deoarece copilul excelează luând note bune şi foarte bune şi este primit la facultate. Copilul termină studiile şi, eventual, şi le perfecţionează, după care acţionează conform programului dinainte stabilit: îşi caută o slujbă sigură sau o profesie. Copilul găseşte această slujbă, eventual ca doctor sau avocat, intră în armată ori lucrează pentru guvern. În general, copilul începe să facă apoi bani, are tot mai multe carduri si încep cumpărăturile, în cazul în care nu au început chiar mai înainte.”„Având bani de risipit, copilul merge în acele locuri la care visează şi ceilalţi tineri, cunoaşte alţi oameni, îşi fixează întâlniri şi uneori se căsătoreste. Viata este minunată, pentru că acum şi bărbatul şi femeia lucrează. Două venituri sunt o binecuvântare. Cu toţii simt că au reuşit, îi aşteaptă un viitor strălucit, se hotărăsc să cumpere o casă, o maşină, un televizor, pleacă în vacantă şi fac copii. Fericirea vine grămadă. Nevoia de bani gheaţă este enormă.”„Fericitul cuplu hotărăşte că profesia este de o importanţă vitală, în consecinţă muncesc tot mai mult, urmărind avansări şi măriri de leafă. Leafa se măreşte şi mai apare un copil şi nevoia de o casă mai mare. Ei muncesc şi mai mult, devin nişte angajaţi şi mai buni şi mai implicaţi. Se reîntorc pe băncile şcolii ca să se specializeze pentru a câştiga şi mai mulţi bani. Eventual, îşi mai iau o slujbă. Veniturile cresc, dar şi impozitele, inclusiv pe proprietăti, respectiv pe terenul casei celei noi şi mari. Cresc contribuţiile la Asigurările Sociale şi toate celelalte. Iau lefuri tot mai mari şi se întreabă pe ce se duc banii. Se înscriu la fondurile mutuale şi cumpără alimente cu cartea de credit. Copiii fac între timp 5 sau 6 ani şi părintii încep să strângă bani pentru facultatea lor, dar şi pentru pensie.”„Fericitul cuplu născut în urmă cu treizeci şi cinci de ani este prins acum în Cursa Şobolanului pentru tot restul vieţii lui active. Cei doi muncesc pentru proprietarii companiei, pentru guvern - prin plata taxelor şi pentru bănci - plătind ipoteci sau cărţile de credit.”„Acum fericitul cuplu îsi sfătuieşte propriii copii să înveţe temeinic, să ia note mari şi să-şi găsească o slujbă sau o profesie sigură". N-au învăţat nimic despre bani, în schimb alţii au profitat de naivitatea lor şi de asta au fost nevoiţi să muncească din greu toată viata. Procesul se repetă şi generaţia următoare roboteşte la fel. Aceasta este Cursa Sobolanului."Cine a citit “Rich Dad, Poor Dad” ştie la ce mă refer. În cartea lui, Robert Kiyosaki apare ideea “cursei şobolanului” în care se află majoritatea oamenilor. De mici suntem crescuţi cu ideea că trebuie să creaştem, să facem o facultate, sa găsim un job bun, şi să primim un salariu de pe urma căruia să ne plătim datoriile.În realitate puţini oameni primesc o educaţie financiară reală, şi tocmai de-asta nu cunosc ce înseamnă independenţa financiară. Viaţa lor depinde de salariul de la sfârşitul lunii. Vine salariul, îţi plăteşti datoriile, chiria, telefonul, internetul, cablul Tv, faci aprovizionarea şi vezi cu ce rămâi. De cele mai multe ori nu mai rămâi cu nimic.Unii cred că soluţia este să munceşti mai mult ca să primeşti un salariu mai mare. Însă un salariu mai mare nu face altceva decât să te bage mai mult în datorii. Eşti legat în cursa şobolanului pentru că eşti stimulat să cheltuieşti mai mult.Crezi că dacă ai un salariu mai mare eşti mai bogat, când de fapt asta e o siguranţă foarte şubredă.

joi, 13 noiembrie 2008

Vanzatorii de iluzii - Reporter Special Antena3

Daca nu ati apucat sa vedeti reportajul despre gogosile vandute de agentii imobiliari, aveti acum posibilitatea sa-l urmariti aici

luni, 10 noiembrie 2008

RASPUNS IMPACT

"Vedeta reportajului, dna Adina Coca este o mare 'vedeta' si printre vecinii ansamblului: a interzis accesul prin cartier al copiilor la o gradinita; a executat lucrari de constructie fara autorizatie, fapt pentru care a si fost amendata de Primarie; a pierdut deja un proces cu Impact si obliga acum oamenii sa plateasca zeci de milioane cheluieli de judecata. Mi-a placut titlul reportajului insa unul mai potrivit, macar in ce o priveste pe dna Coca este "O vedeta care are o vendeta" semnat Mirela. O coincidenta faptul ca PR-ul impactului este MIRELA Pitu... imi place sa cred ca DA.
RASPUNS:
Stimata doamna, nu-mi sta in fire sa sterg comentariile celor care posteaza pe blogul meu, insa va spun ca nu agreez aceasta atitudine. Probabil ca ar fi fost mult mai indicat sa vorbiti cu dna Coca si sa incercati sa-i spuneti ce aveti pe suflet, mai ales ca "vedetele" reportajului meu au incercat in nenumarate randuri sa contacteze reprezentantii IMPACT... acestia au fost ignorati de fiecare data. Imi spuneati ca personajele alese de mine nu sunt reprezentative... nu stiu ce inseamna reprezentativ pentru dumneavostra in conditiile in care acei oameni reprezită asociatiile de proprietari ai cartierelor CLASS si AZUR. Ati incercat sa-mi induceti ideea ca povestea cu tencuiala cazuta este o prostie, am primit documente prin care se demonstreaza ca nu aveti dreptate (casele cu probleme sunt T 11 , la T09 si N15)







am documente, pe care din pacate din lipsa de timp nu le-am putut prezenta in cadrul reportajului, care demonstreaza ca tot ce s-a spus in acest reportaj este adevarat. Nu spun ca nu exista si lucruri bune. Insa eu mi-am propus un ghid pentru cei care vor sa se mute intr-un ansamblu rezidential. Si am preferat sa le arat EU partea rea a lucrurilor, fiind convins ca dezvoltatorul nu o va face... si evident prefer ca lucrurile bune sa-i surprinda dupa ce se vor muta intr-un astfel de cartier.

Cu stima


joi, 6 noiembrie 2008

DUMINICA 22:05 - Reporter Special

Vanzatorii de iluzii

După 5 ani de creştere explozivă, piaţa imobiliară s-a blocat. Se construieşte din ce în ce mai puţin şi nu se vinde aproape deloc. Criza a îngheţat domeniul imobiliar înainte ca acesta să-şi fi atins maturitatea. Preţurile incredibile au fost una dintre caracteristicile acestei creşteri haotice. O altă caracteristică lipsa de responsabilitate a multor dezvolatatori imobiliari, care şi-au făcut profiturile mai degrabă din jecmănirea cumpărătorilor decât din parteneriate cu clienţii. Dezvoltatorii au luat în exploatare zeci de contracte din acest EST, îndepărtat, pe care le-au vândut apoi, în orice condiţii, noilor colonişti, locuitori ai marilor oraşe aflaţi în căutarea visului locativ de aur: un apartament spaţios, o grădină, siguranţă, confort, personalitate
Pliantele promoţionale, filmele de publicitatea, machete aranjate în detalii seducătoare, s-au dovedit în multe cazuri minciuni pe faţă. Locuitorii noilor cartiere sunt pe cale să-şi piardă statutul de invidiaţi în grupurile lor de prieteni. Mulţi dintre ei au aflat pe propria piele, adevărata semnificaţie a zicalei – Afară-i vopsit gardul. Înăuntru leopardul.
Apartamentele din noile cartiere rezidenţiale din Bucureşti sau din jurul Capitalei stârnesc invidia celor mai mulţi dintre noi. Au preţuri foarte mari şi ni se pare firesc să credem că proprietarii lor au scăpat de toate problemele locuitorilor din blocurile vechi. În multe situaţii, însă, aceştia nu sunt nici pe departe atât de fericiţi pe cât încearcă să ni-i prezinte firmele de construcţii în pliantele promoţionale.

vineri, 31 octombrie 2008

Meseria, o chestiune de gust - Duminica ora 22:05 - REPORTER SPECIAL

De cand se stiu, oamenii maninca pentru ca le e foame. Si beau, pentru ca le e sete. Uneori, mai mancam de pofta. Sau, din politete – nu e frumos sa refuzi gazda sau, mai ales, pe viitoarea soacra. Bem de bucurie, ca ne-am intilnit cu prietenii, sau de necaz, pentru ca am pierdut si saptamina asta la loto. Exista insa si oameni care maninca sau beau pentru ca... asta le e meseria. Ei o numesc arta. Noi, am constatat ca e aproape o necesitate. Vorbim despre degustatori. I-am gasit in cateva din fabricile romanesti, testind pe propria piele sau, mai bine zis, pe propria ... limba, ceea ce noi cumparam de la magazin. Fara ei, nimic nu iese din fabrica. Ei reprezinta un fel de pasaport pentru vin, ciocolata, bere, cafea, suc sau chiar apa plata.

Mai multe despre meseria gustului puteti vedea duminica la ora 22:05, la Reporter Special pe Antena 3, in reportajul de debut al colegei noastre Carmen Moise.

marți, 28 octombrie 2008

Gogosi la pret de caviar

In drumul spre casa am 3 cartiere rezidentiale in constructie. In fiecare dimineata si apoi seara dinou, aceleasi ganduri ... ce fain sa locuiesti intr-un asemenea cartier, oare cat o costa, cata verdeata in pliantele de prezentare, si ce fericiti sunt oamenii din banerele de publicitare? Ce vreau sa spun ar fi ca apartamentele din noile cartiere rezidenţiale din Bucureşti sau din jurul Capitalei stârnesc invidia celor mai mulţi dintre noi... hai sa recunoastem :-). Din pacate au preţuri foarte mari şi de aceea mi se pare firesc să cred că proprietarii lor scapa de toate problemele locuitorilor din blocurile vechi. Cum ce probleme? Scara blocului de la care sunt nelipsite urechile cu picioare, EI aud si VAD tot. Asociatiile de locatari care iau tot felul de decizii care mai de care mai ciudate, vecinii petrecareti s.a. Si cum curiozitatea ma roade am luat legatura cu cativa locuitori ai ansamblurilor rezidentiale care-si fac simtita prezenta pe forumuri de specializate pe aceste subiecte. Hmmm, am ramas surprins ... in multe situaţii, aceştia nu sunt nici pe departe atât de fericiţi pe cât încearcă să ni-i prezinte firmele de construcţii în pliantele promoţionale. Proprietarii nemultumiţi îşi spun ofurile uneori cu un sentiment de jenă, mai ales dacă vorbim despre oameni care conduc firme de succes, sau administrează instituţii publice. Le vine greu să recunoască faptul că, tocmai în ceea ce priveşte propria locuinţă, au cumparat, de fapt, gogoşi la preţ de caviar. Cateva dintre gogosi am sa va prezint vineri 7 nov 2008, la ora 23:05 ati ghicit la Reporter Special pe Antena3 .

vineri, 24 octombrie 2008

Se extinde criza

Potrivit Wall-Street - Uzina Dacia isi intrerupe patru zile activitatea "ca urmare a necesitatii de adaptare a programului de fabricatie la cererea comerciala, activitatea de productie a Dacia va fi intrerupta temporar in zilele de 30, 31 octombrie si 13, 14 noiembrie 2008", anunta Wall-Street.
Fabricatia de piese de schimb, activitatea anumitor sectoare ale Uzinei Mecanice, cea a centrului CKD, precum si expeditiile de vehicule vor continua fara intrerupere, au precizat reprezentantii companiei.In primele noua luni ale anului 2008 Dacia a vandut 194.165 automobile, cu 17% mai mult fata de perioada similara a anului trecut.
Renault inchide temporar mai multe fabrici Renault a decis sa inchida de la inceputul saptamanii viitoare cea mai mare parte a uzinelor din Franta pentru o perioada de pana la doua saptamani, pentru a compensa scaderea vanzarilor auto, a anuntat astazi un responsabil sindical, citat de AFP. Masura anuntata in aceasta dimineata are ca scop principal reducerea pierderilor generate de scaderea vanzarilor de la nivel mondial."Aproape toate uzinele vor fi inchise pentru una sau doua saptamani, poate chiar mai mult", a declarat pentru AFP, Fabien Gache, reprezentant al grupului sindical CGT. "Saptamana viitoare va fi inchisa uzina de la Mans (vest), pentru 15 zile, precum si cea de la Flins (la vest de Paris)", a precizat Gache. “La uzinele din Cleon (nord-vest) activitatea va fi suspendata o saptamana, in timp ce la fabrica de la Sandouville se va lucra doar intr-un schimb pana la sfarsitul anului", a mai spus el. Renault a anuntat joi ca va reduce productia cu 20% in al patrulea trimestru. Presa spaniola a indicat de asemenea, ca aproximativ 5.500 de angajati ai uzinelor de la Valladolid, din nordul Spaniei, vor intra in somaj tehnic in 2009. Renault, care detine marcile Renault, Samsung (Renault Samsung Motors este un producator auto sud-coreean, unde Renault detine 70% din actiuni) si Dacia, are 80.000 de angajati, iar statul francez detine o participatie de 15% in cadrul grupului. Compania a anuntat recent ca va disponibiliza 6.000 de angajati in Europa, dintre care 4.900 in Franta. Renault detine din 1998 in Romania uzinele Dacia Renault si a inceput, in 18 septembrie, constructia unui Centru de Tehnologie la Titu.
Credite de 9,5 miliarde euro Potrivit Wall-Street, grupul a incheiat acorduri de creditare cu institutii bancare pentru 9,5 miliarde euro, din care 5,3 miliarde euro sunt rezervate activitatii de finantare a vanzarilor, iar 4,2 miliarde euro sunt destinate activitatii de comercializare, a anuntat compania."De la inceputul lui 2008, contextul macro-economic a inregistrat o scadere a principalelor piete auto din Europa si o criza financiara – ceea ce conduce la cresterea costurilor si la limitarea accesului la finantari", au precizat reprezentantii Renault. Impactul negativ a fost accentuat de evolutia defavorabila a cursurilor de schimb valutar, de un curs al petrolului foarte instabil si de cresterea pretului pentru materiile prime.

miercuri, 22 octombrie 2008

Banca, dulce banca

Iata cum vede Dan Popa relatia dintre client si banca:

Motto:” Asociaţia Română a Băncilor a anunţat luni că va căuta soluţii de protecţie a sistemului bancar faţă de actele de defăimare şi denigrare a instituţiilor de credit”
Stimata Banca
Sunt unul dintre clientii extrem de multumiti de serviciile cu care ma onorati. Am luat un credit, fie`va Banca binecuvantata. In primul an a fost groaznic. Nimic nu tulbura plictiseala vizitei pentru a va achita ratele. Niciun comision marit, nicio crestere a dobanzii in afara celor anuntate….ajunsesem la limita depresiei. Anul acesta, insa, situatia s`a schimbat si nu stiu cum sa va multumesc pentru asta. Luna trecuta, mi`am dat seama ca sunteti plini de viata. Mi`ati marit dintr`un foc doua comisioane si fireste, dobanda. Tare m`am mai bucurat, crezusem ca s`a intamplat ceva ca nu dadeati niciun semn de viata. Pana si fata de la ghiseu parea inerta. Se uita prin mice ca prin sticla, de cate ori mergeam sa aduc modestul meu obol la profiturile Dumneavoastra. Nu`mi raspundea niciodata, insa stiam ca in sinea ei se gandeste la binele meu; nu trebuia sa`mi spuna nimeni asta.Cand mi`ati marit ratele, mi`am sunat mama, prietenii si pe fosta diriginta din generala sa le dau vestea. Tare s`au bucurat si ei. Mi`au si spus ca trebuie sa fiu multumit ca nu m`a calcat o masina, un tren, sau ca nu m`a impuscat cineva, cum s`a intamplat in Texas, cu masacrul acela. Cum sa nu fiu bucuros, iubita banca?M`am ingrijorat putin si in ziua in care nu am primit extrasul de cont. Am crezut ca vi s`a intamplat ceva. Dar din fericire, sunteti bine si sanatosi. Doar ca si luna trecuta mi`ati trimis extrasul la adresa veche din buletin, unde nu mai sta nimeni de un an, desi v`am comunicat personal, apoi prin email si acum 3 luni si prin fax. Ei, important e ca sunteti bine. Am auzit ca Asociatia Bancilor vrea sa`i termine pe aia care denigreaza banci. Foarte bine le face, draga banca. Sunt niste mizerabili, care vor numai raul sistemului. Ei nu se gandesc o secunda ca si acolo, in banca, tot oameni lucreaza. Ca si ei sunt supusi greselilor. Si cum poti tu, ca roman, sa denigrezi pana la urma un alt roman? S`ar intoarce in mormant Avram Iancu, Balcescu si alti 300 de domnitori pe care n`o sa`i trec aici, ca sa nu le trimiti oferte de produse bancare. Sunt oarecum morti si nici prea multa cultura bancara nu aveau atunci cand au crapat. In fine.Ti`am scris ca sa iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine, draga mea Banca. Daca nu ai fi tu, banii pe care i`as fi economisit i`as fi aruncat pe tot felul de tampenii absolut inutile: carti, filme, calatorii. Stiu insa ca toate acestea mi le vei oferi tot tu, printr`un alt credit, de aceea stau linistit. Sau poate ca, avand mai multi bani la dispozitie, deveneam tinta unor batausi care nu stiu ce`i ala un overdraft sau un DAE.Pentru ca uite, ma ajuti sa trec cu bine peste toate aceste incercari ale vietii, iti multumesc din suflet Banca mea. Si niciodata nu te voi denigra. Te iubesc.

luni, 20 octombrie 2008

sâmbătă, 18 octombrie 2008

vineri, 17 octombrie 2008

Astazi la 23:05 Reporter special - Jocul Bancherilor, Antena3

Se spune că viaţa e o junglă, şi este adevărat, cel puţin în ceea ce priveşte legătura dintre bănci şi cei care iau credite de la bănci. Vânătorii au momeli profesioniste: case, bunuri de larg consum, excursii, pentru orice există credite îmbietoare. Abia după ce muşcă, vânatul descoperă capcana: comisioane mascate, dobânzi incorecte, taxe imorale. 5 milioane de români au fost deja agăţaţi de bănci cu un credit sau mai multe. Mulţi dintre ei se zbat acum să-şi menţină solvabilitatea pe linia de plutire. Aflaţi astăzi, la Reporter Special, care sunt trucurile băncilor, cum îşi împovărează clienţii cu tot soiul de clauze abuzive şi cum statul român, deşi cunoaşte totul, se face că plouă de ani de zile.

miercuri, 15 octombrie 2008

REPORTER SPECIAL

Mai este 1 zi pana cand vom demasca jocurile bancherilor

REPORTER SPECIAL

Mai sunt 2 zile ... pana cand veti afla cum va fura ... bancile

marți, 14 octombrie 2008

REPORTER SPECIAL

Mai sunt 3 zile ... pana cand veti afla cum va fura

luni, 13 octombrie 2008

joi, 9 octombrie 2008

Zimbabwe: rata inflatiei a ajuns la 231 milioane la suta

HotNews.ro : "Rata anuala a inflatiei in Zimbabwe a atins nivelul record de 231 milioane la suta in luna iulie, potrivit statisticilor oficiale citate de AFP."Aceasta inseamna ca, in medie, un produs este mai scump, in iulie acest an. Presupunand ca 100% inflatie inseamna dublare de costuri inseamna ca 200% inseamna triplare, inseamna ca N x 100% inseamna crestere a preturilor de N+1ori, adica ceva care costa 1RON va costa N+1RON. Asta inseamna ca la ei preturile vor fi de 231.000.000/100 + 1 ori mai mari, adica N+1 = 2.310.001 ori mai mari decit in urma cu fix un an. Asta inseamna ca au crescut de 2.310.001 / 12 ori intr-o luna (192.500), adica 192.500 / 30 ori pe zi (6.417), adica de 267 de ori pe ora, adica 4.45 ori pe minut :)). Ceea ce ne duce la o problema mare a cozilor la marfa: daca unul se baga in fata ta si sta un minut la raft (presupunind care ce sa cumpere si cu ce), inseamna ca tu vei plati de 4,45 ori mai mult decit el. "Adica el ia o paine cu 1RON, iar tu cu aproape 5RON. Totodata, asta inseamna ca daca iti cade o bancnota pe jos, s-ar putea sa nu merite sa o ridici pentru ca oricum vei plati mai mult timpul pierdut aplecandu-te, luand bancnota, etc. (...). Principalele motive ale majorarii inflatiei au fost preturile la paine si la cereale", scrie cotidianul de stat The Herald. Economia statului Zimbabwe este in ruina, confruntata cu o hiperinflatie, o rata a somajului de 80% si o cadere generalizata a productiei. Preturile cresc la fiecare ora in aceasta tara africana, unde 80% din populatie traieste sub pragul minim al saraciei. Prin urmare: o bancnota de 100 de miliarde de dolari zimbabweni va fi pusa in circulatie, a anuntat Banca Centrala a Zimbabwe. Desi suma pare imensa, trebuie spus ca valoarea reala a bancnotei este de 1 dolar american. De la inceputul acestui an, in Zimbabwe au fost lansate sase noi bancnote, prima emisa avand valoarea de 10 milioane de dolari zimbabweni, aceasta fiind urmata la scurt timp de bancnotele de 50,100,250 si 500 de milioane dolari autohtoni .


Si iata cum arata ziua de salariu in Zimbabwe

miercuri, 8 octombrie 2008

Reporter Special - Maestrii tuningului

BNR da cu stangu-n dreptu'

BNR-ul demonstreaza inca odata, daca mai era nevoie, ca este o institutie imbatranita la propriu dar si la figurat. Nu are metode si tehnici de comunicare moderne, mai rau decat atat auzeam ieri spusele unui coleg, Moise Guran, care spune despre BNR ca nu are nici metode moderne de interventie pe piata, de supraveghere si sustinere a leului. BNR-ul se multumeste in continuare sa foloseasca parghiile de baza: vanzare si cumparare de euro in functie de obiectivul final aprecierea sau deprecierea monedei nationale. Insa piata a devenit extrem de perversa, speculatiile de astazi sunt extrem de subtile, fiindca nu mai asistam la piata cruda din 90, deja piata s-a maturizat, si instrumentele folosite acum pe piata valutara se pare ca au devenit mult prea complexe pentru viziunea BNR-ului, institutie care pare depasita de situatie.
Iata ce spune si Iulian Urban pe blogul sau :
"BNR spune ca romanii s-au aruncat in ultimile 48 de ore sa isi retraga banii din bancile romanesti; nu o spune gura rea a vreunui blogger ci o spune chiar BNR precizand chiar faptul ca, de la o singura banca s-au inregistrat retrageri de 6 milioane de euro intr-o singura zi. Cum face insa BNR acest anunt ? Nu printr-un comunicat oficial postat pe site-ul propriu, ci pe "surse" pe baza unor hartiute date mai multor televiziuni, demonstrand inca o data faptul ca, aceasta institutie nu cunoaste nici un fel de tehnica de comunicare tip PR. Asadar BNR face apel la calm catre romani, si le cere sa isi lase banii in banci, pentru ca, spune BNR, sistemul bancar romanesc este solid. Pai romanul care sta la coada la banca X sa isi retraga banii, intreaba si el ca prostul : daca este asa, atunci de ce nu au majorat si in Romania domnii de la BNR plafonul minim al sumei garantate la depozitele populatiei din banci ? Asa cum au facut Anglia, Franta, Spania, Italia, Germania, Grecia, samd . Adica BNR face cea mai mare prostie pe care putea sa o faca o banca centrala : SPORESTE PANICA intrucat desi nu le majoreaza romanilor plafonul de garantare a depozitelor din banci, aspect care ar denota incredere in sisteme bancar. BNR spune in gura mare un lucru pe care eu si mass-media nu il stiam : faptul ca in ultimile 48 de ore romanii s-au napustit sa isi scoata banii din banci, si sporeste haosul prin acest comunicat in care le spune romanilor, ca, daca isi vor retrage banii din banci, acestea chiar ca vor intra in faliment. Adica BNR recunoaste ca sistemul bancar romanesc este atat de "solid" incat se prabuseste daca romanii continua sa isi scoata banii din banci ? "
Una peste alta, revenind la anuntul BNR-ului, a fost facut prost, pe picior si in loc sa calmeze mai rau agita piata. Parerea mea, daca o vreti, este ca sistemul bancar din Romania este OK, e bine de urmarit daca bancile mama au probleme, vezi aici Societe Genarale, Erste, Raiffeissen etc. Eu unul am niste bani in banci, nu multi... si nu ma gandesc sa ma duc sa-i scot.

marți, 7 octombrie 2008

Ce urmeaza...

Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti ceva despre reportajul legat de secretele hipermarketurilor (preturi diferite la raft fata de cele de la casa, inlaturarea magazinelor de cartier, cu alte cuvinte fabrici de facut bani). Ei, acum va pregatesc ceva asemanator, numai ca in rolul principal nu veti mai regasi marile magazine ci marile banci. Asadar vineri 17 octombrie veti face cunostinta cu micile secretele care aduc marile profituri bancare. Va spun ca va fi un reportaj care-i priveste atat pe romanii care au luat deja un credit cat si pe cei care vor sa contracteze in viitorul apropiat un imprumut bancar. Iata cateva date interesante pe care le veti gasi in reportajul de vineri 17 octombrie:

- Vom discuta despre legi nerespectate si despre comisioane ilegale, toate au dus la o prosperitate fantastica a bancilor din Romania.

- Ultimele rapoarte de evaluare financiara dezvaluie ca bancile romanesti inregistreaza un profit de peste 70% numai din comisioanele aplicate tranzactiilor cu numerar si al administrarii conturilor.

- Campaniile masive de publicitate, sustinute cu bugete impresionante de cele mai importante societati bancare, au avut din plin efect, gradul de indatorare a romanilor fiind azi ametitor.

- Romanii au ajuns sa duca o viata pe datorie, adica duc o viata de sclavi ai bancilor, o viata in care institutiile bancare detin toate bunurile mobile si imobile ale omului.

joi, 2 octombrie 2008

Luna de miere

Da, asa cum v-am promis am sa postez cateva fotografii din luna de miere! A fost mai mult decat fantastic, iertat sa-mi fie derapajul de la limba romana, a fost un concediu superb. Zborul spre Dominicana a fost cam lung. Bucuresti-Paris si Paris Punta Cana, in total vreo 12 ore. Aeroportul din Punta Cana e mortal, o sa-l vedeti si in foto (ultima foto). E tot din lemn si acoperit cu frunze de palmier. Fara pereti. Resorturile turistice din Republica Dominicana sunt de vis, insula in sine este insa un amestec ciudat intre frumusetile lasate de Dumnezeu si uratenia saraciei din aceasta tara. Republica Dominicana a fost denumita (1492) de Cristofor Columb "Mica Spanie" si declarata cel mai frumos pamant vazut vreodata in Lumea Noua. In capitala statului, Santo Domingo, numele complet este Santo Domingo de Guzman, s-a construit prima catedrala, prima universitate si primul spital al Noii Lumi. Iata acum fotografiile













marți, 30 septembrie 2008

so... i'm back

... si nu oricum, ci om la casa lui. Da asa cum spune si Vlad, ni se intampla tututror... mai devreme sau mai tarziu, M-AM INSURAAAAT. Dupa o minunata poveste de dragoste a venit clipa in care m-am asezat si eu, toata lumea spunea ca TREBUIA sa se intample, eu nu prea intelegeam de ce... dar ma rog, nici azi nu inteleg, de ce spun asta... fiindca eu m-am asezat nu fiindca TREBUIA ci fiindca am simtit. So... a fost o nunta ca-n povesti, ce-l putin asa-mi place sa cred :-)). Iata cateva fotografii si va promit pentru zilele urmatoare si cateva foto din luna de miere.







Unde mai pun ca am in cap sa postez chiar si un filmulet cu un rezumat al nuntii. :-))

S.

joi, 21 august 2008

... am avut o matusa

Am senzatia uneori, prea des in ultima perioada, ca viata noastra a tuturor este atat de fragila. Traim intr-un razboi total, intr-o lupta crâncenă nu pe viaţa şi pe moarte ci ducem o luptă acerba pe bani si pe moarte, fiindca viata nu mai avem. Muncim, alergam, de multe ori ne neglijam pe noi, şi mai rau ... îi neglijam pe cei dragi, şi realizăm asta abia atunci când ei nu mai sunt.
Am avut o mătuşă
... pe care am respectat-o si iubit-o deopotriva. O femeie simpla de la tara, dar era genul acela de om care ar putea da lectii de diplomatie, nu spun presedintelui României, fiindca asta ar fi usor... ci unor diplomati de seama. Ne-a crescut într-o oarecare măsură... pe mine si pe verii mei. Vremurile s-au schimbat, noi am crescut şi ne-am luat zborul care încotro. Verii au plecat la muncă în străinătate, eu departe de acel loc frumos... la vreo 200 de km, aici in capitala cu un serviciu care de multe ori nu ma lasa nici sa respir. A sosit vremea să mă intorc in acel loc pe care acum il vad si-l simt altfel, chiar daca sunt departe de el, un loc in care mi-am petrecut o buna parte a copilariei... m-am intors si mi-am regasit matusa. Era imaginea cu care, poate paradoxal, deja ma obisnuisem, chiar daca de fiecare data era alta. Tanti Rica făcea curatenie in curte, cu aceleasi haine parca pe care le stiam de o vesnicie, ceva mai batrana insa suficient de robusta sa poata tine o gradina si o casa in conditii impecabile. De fiecare data avea ceva bun de scos pe masa, atunci cand noi, astia de la oras, ne aminteam de ei... oamenii de la tara. De data asta a venit cu o branza de capra, cum nu mai mancasem nicaieri, si cum probabil nici nu o sa mai mananc vreodata... S-a uitat la mine si mi-a zambit, spunandu-mi sa nu-i mai dau atatea telefoane ca mereu o opresc de la treburile casei. A fost o gluma atunci, care cred ca la acea vreme nici nu m-a impresionat foarte tare... acum insa cand stau si ma gandesc imi curg lacrimi din ochi. Am plecat de la tara cu gandul sa o sun macar odata pe saptamana... din pacate nu am mai apucat sa fac asta. La o saptamana dupa ce ne-am despartit s-a internat in spital, dupa o alta saptamana a plecat in lumea celor drepti. Dumnezeu s-o odihneasca-n pace. Iubiti-i pe cei de langa voi, si nu va lasati luati de vartejul grijilor de zi cu zi, ca vine o zi in care poate o sa regretati. Eu regret.

joi, 7 august 2008

Neuronul singuratic de la Asmita Gardens



Am fost ieri sa vizitez showroom-ul baietilor astora de la Asmita Gardens. Mare, mare, mare greseala. Inca din momentul in care am intrat, o fatuca pusa acolo la receprie ne-a masurat din cap si pana in picioare (pe mine si prietena mea) intrebandu-ne, cu un oarecare sictir ce dorim. I-am explicat ca as vrea sa merg la etaj sa vizitez showroom-ul. Raspunsul a venit sec la etaj sunt apartamente aici este show room-ul. In mintea mea m-am intrebat: si ce expuneti dvs aici? Ma rog nu avea rost sa fac o analiza a cuvantului cu pricina fiindca tipa de la receptie era oricum muuuuuult prea blonda pentru o astfel de discutie. Trecand peste povestea despre minunata camera de expunere incercam totusi sa ajungem sa vizitam apartamentele, in fapt o constructie doar din rigips special facuta pentru acest scop. Pai stai sa vezi...
- aveti programare?
- Programare pentru ce? Nu vreau ghid, nu vreau informatii, vreau doar sa vad apartamentele daca-mi plac imi fac si o programare la un agent de vanzari.
- A nuuuuu daca nu aveti programare nu puteti intra.
- Bun si daca am bani si vreau sa cumpar un apartament?...
- pai trebuie sa va faceti programare...
... intelegeti de ce am spus ca era blonda. Eu tot nu inteleg, am avut senzatia ca baietii astia smecheri care vin si ne vand noua apartamente supraevaluate, la preturi astronomice si total nejustificate sunt in stare sa faca macar un singur lucru asa cum trebuie si anume vanzarea... ei iata ca m-am inselat. Nu am vrut sa-mi fac programare, mi-am luat consoarta de mana iesind din incaperea respectiva sub privirile deloc mirate ale tinerei blonde care probabil nu era la prima experienta de genul asta si dupa cum sta neuronul ala de lejer in capul ei probabil nu va fi nici ultima.

vineri, 1 august 2008

Imaginatie rutiera


Vorbeam zilele trecute de imaginatia artistilor aerografi... stati sa vedeti ce imaginatie au cei de la CNADR . Indicatorul rutier se afla chiar la intrarea in Cluj, desi am ajuns pe la 2 noaptea acolo, nu m-am putut abtine sa nu fac o fotografie. Si evident sa admir imaginatia lucratorilor de la drumuri si poduri... sau de unde or fi ei. Oricum am incercat sa urmaresc traseul ... indicatorul si serpentinele care urmeaza nu prea au nimic in comun... oricum gestul conteaza ... si imaginatia.