Capete de creta

Stiu ca povestea mea de astazi o sa vi se para rupta dintr-un roman SF, dar va garantez (eu si Vanghelie ce mai facem chestii de genul asta) ca este cat se poate de reala. Ati auzit probabil zilele trecute circulatia a fost oprita in zona Arcului de Triumf din cauza repetitiilor pe care le-au facut baietii aia de-si spun soldati. Ei ma uitam de acasa la stirea care anunta mirobolantul eveniment si-mi plangeam de mila, gandidndu-ma ca pana la aviatorilor din Balta Alba voi face aproximativ 30 de minute cu metroul iar de la aviatorilor pana in Baneasa am sa fac 1 ora cu autobuzul, nu de alta dar s-a mai intamplat chiar si fara parada militara. Buuun, vrand nevrand a trebuit sa o iau din loc sa plec spre job. Am ajuns, asa cum era de asteptat, cu bine in Aviatorilor, cand am iesit la suprafata ma asteptam sa vad deja marele ambuteiaj, soferi claxonand, soferi jucandu-se cu mamele altor soferi si tot asa... da de unde, era o liniste desavarsita... Insa intersectia de acolo, in speta cea din fata parcului Herastrau era plina de capete de creta. Incredibil, fiindca de obicei omuleti astia mai mult incurca, de data asta insa, totul mergea struna... stiti cat am facut pana la job? 10 minute. Stiti cat fac intr-o zi obisnuita fara parada si fara capete de creta? 15-20 de minute. Seara cand am plecat de la job figura s-a repetat, plin de gabori care de data asta si-au facut datoria asa cum ar trebui sa si-o faca in mod normal. Acum totusi stau si ma gandesc ce s-a intamplat, ca-mi vine greu sa cred ca au mancat 1t de peste (by the way contine fosfor care cica te-ar face mai destept) si ca s-au desteptat peste noapte. Uitandu-ma mai atent baietii care dirijau aveau o gramada de trese pe umeri... de unde am tras concluzi ca au scos batalionul de eleita, best of the best. S-o tina tot asa.