Neuronul singuratic de la Asmita Gardens

Am fost ieri sa vizitez showroom-ul baietilor astora de la Asmita Gardens. Mare, mare, mare greseala. Inca din momentul in care am intrat, o fatuca pusa acolo la receprie ne-a masurat din cap si pana in picioare (pe mine si prietena mea) intrebandu-ne, cu un oarecare sictir ce dorim. I-am explicat ca as vrea sa merg la etaj sa vizitez showroom-ul. Raspunsul a venit sec la etaj sunt apartamente aici este show room-ul. In mintea mea m-am intrebat: si ce expuneti dvs aici? Ma rog nu avea rost sa fac o analiza a cuvantului cu pricina fiindca tipa de la receptie era oricum muuuuuult prea blonda pentru o astfel de discutie. Trecand peste povestea despre minunata camera de expunere incercam totusi sa ajungem sa vizitam apartamentele, in fapt o constructie doar din rigips special facuta pentru acest scop. Pai stai sa vezi...
- aveti programare?
- Programare pentru ce? Nu vreau ghid, nu vreau informatii, vreau doar sa vad apartamentele daca-mi plac imi fac si o programare la un agent de vanzari.
- A nuuuuu daca nu aveti programare nu puteti intra.
- Bun si daca am bani si vreau sa cumpar un apartament?...
- pai trebuie sa va faceti programare...
... intelegeti de ce am spus ca era blonda. Eu tot nu inteleg, am avut senzatia ca baietii astia smecheri care vin si ne vand noua apartamente supraevaluate, la preturi astronomice si total nejustificate sunt in stare sa faca macar un singur lucru asa cum trebuie si anume vanzarea... ei iata ca m-am inselat. Nu am vrut sa-mi fac programare, mi-am luat consoarta de mana iesind din incaperea respectiva sub privirile deloc mirate ale tinerei blonde care probabil nu era la prima experienta de genul asta si dupa cum sta neuronul ala de lejer in capul ei probabil nu va fi nici ultima.