duminică, 22 august 2010

Un email interesant

Am primit zilele aceastea un email care mi-a placut, asa ca am hotarat sa-l impart cu voi.



"Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,

majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,

apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:



Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.



10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist

dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii

iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.


45 minute:


Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:


El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell

, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese

scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston .

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social

asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.




Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?


O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata

pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,

Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

Sau mai bine zis, la cate lucruri bune si frumoase suntem obligati sa renuntam sau sa le ignoram atunci cand traim intr-o societate, sau un sistem social ca acela pe care il suportam acum cu greu? Caci nu atat individul cat sistemul social in principal este piesa vinovata de uratenia vietii noastre !... a se retine ca cei mai atrasi de sunetul viorii erau copii care nu apucasera inca sa se urateasca psihic si mai aveau un strop de inocenta..."

4 comentarii:

Darael spunea...

Este o poveste clasica. Ce este deranjant este modul in care se dau explicatiile, cum ar fi ca acei copii au inca puritatea in ei hihihi....

Ce departe sunt oamenii de realitate (aste e o remarca, nu un comentariu).

Anonim spunea...

Asta e una dintre cele mai frumoase arii? cu greu am vizionat tot clipul e doar un zgomot f enervant in fundal ...

Muzica clasica e pt o nisa din populatie careia ii place si o intelege si care da 100$ pt un concert. Nu e de mirare ca lumea a marit pasul ... it's just non-sense noice pt noi majoritatea...

UN OM spunea...

DARA - da si eu cred ca este exagerata explicatia legata de copii

Anonim - gusturile nu se discuta :-)

Sanda spunea...

Povestea intreaga este pe Washington Post