De actualitate ...

In anul 2010, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in ... si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!
Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
- Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
- Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ..... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului..
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarce nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de proprii copiii la constructie deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!!

Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.

- Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
- Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

Scurte ... de week-end

Ascultam la radio cateva stiri:

- actorii ameninta ca nu vor mai urca pe scena daca nu se renunta la ordonanta legata de drepturle de autor. Si ce daca as completa eu. Ma intreb cand a fost ultima data Basescu la un spectacol. Daca actorii ar fi fost comercianti de whisky lucrurile ar fi stat cu totul altfel.
- nu stiu ce fundatii din Franta organizeaza un protest impotriva expulzarii romilor de pe vechiul teritoriu al Galiei. De ce sa faci asa ceva? Tot la radio auzeam ca un grup de rromi expulzati saptamana trecuta din Franta i-au spart casa primarului din nu stiu ce comuna. Si inca odata ma intreb (desi nu-mi convina sa se intoarca drojdia societatii acasa)... de ce tu ca francez sa te impotrivesti scoaterii gunoiului din tara.

- Am fost la o nunta aseara la un local numit Public House. Restaurantul este pe Mihai Bravu, undeva intre Baba Novac si Muncii. Sala mai urata si chelneri mai scarbosi nu cred ca mi-a fost dat sa vad pana acum. Prin urmare daca aveti de ales... alegeti altceva.

Delfinariu din Constanta

Brazi si nori

De prin tara adunate

Multumim conducatorului iubit

Astazi am plecat din Bucuresti pe DN1. Am tranzitat Valea Prahovei. Intre Sinaia si Busteni sunt fix 2 km pe care am reusit performanta sa-i parcurg in 30 de minute. Masini bara la bara si soferi super nervosi... asta era tabloul. Si claie peste gramada din 10 in 10 minute mai trecea cate o masina de politie cu girofaru pornit. Se grabeau, am inteles eu ulterior, la o terasa cu bere rece si un mici fierbinti.
Acum stau si-mi amintesc o stire prezentata de Berceanu, care spunea ca incepe constructia autostrazii Sibiu-Timisoara, si ca urmeaza sa termine autostrada Arad Timisoara. Prietene, eu stiu ca tu si presedintele iubit mergeti doar cu elicopetrul si din cauza asta sunteti lipsisti de cel mai elementar bun simt atunci cand luati decizia de a construi o autostrada. Incercati ... sa faceti o plimbare cu masina pe traseele pe care vreti sa construiti ceva drumuri de mare viteza. Dincolo de studiile de fezabilitate facute de prietenii vostri pe milioane de euro, incercati si varianta propusa de mine.

Delfinariu din Constanta - un spectacol trist

... am fost zilele trecute la Delfinariu. Nu-mi amintesc momentul in care am calcat prima data in acel loc... insa imi amintesc faptul ca am plecat impresionat de la acel spectacol cu pesti uriasi (se intampla in urma cu vreo 30 de ani). Poate si pentru ca pana atunci nu mai vazusem asa ceva si prin urmare nu aveam termen de comparatie. Intre timp anii au trecut si pasii m-au purtat prin diferite parcuri de distractie din intreaga lume. Un spectacol impresionant mi-a fost dat sa vad in Loro Parc in Tenerife. Nu am sa va vorbesc de leii albi, unicat in Europa, si nici de cele peste 4000 de specii de papagali. Nu am sa ma opresc nici asupra spectacolului dat de orcile ucigase, imblanzite intre timp de dresorii spanioli. Am sa vorbesc aici in doar 2 cuvinte despre spectacolul oferit de cei 6 delfini. Este genul de spectacol care-ti ramane intiparit in minte. Este un spectacol oferit deopotriva de delfini cat si de antrenorii acestora. Intr-un cuvant acolo am vazut un spectacol care merita toti banii... adica 30 de euro. In aceasta suma au fost incluse vizitarea gradinii zoologice, unui acvariu urias, unei gradini botanice, unei rezervatii de pinguini si a unei colonii de papagali. Pe langa acestea am participat la un spectacol cu lei de mare, orci ucigase si delfini. Reveninm la Constanta acolo unde se vrea implementat un concept all inclusive... "la fel" ca-n Tenerife. Adica pentru aproape 10 euro (35 ron) se viziteaza o microrezervatie a Deltei Dunarii, o micro gradina zoologica, un planetariu si in final in aceleasi costuri de poate intra la un spectacol la delfinariu. Si acum sa le luam pe rand. Microrezervatia Deltei Dunarii - micro e prea mult spus :-). Vorbim de o balta cu stufaris unde am zarit o capra, fara vreo legatura directa cu delta si 3 lebede. Apoi vorbind despre microgradina zoologica - aici te intampina un peisaj destul de trist: un cerb abatut, o iapa si manzul ei, doi pelicani intr-un tarc prea stramt, si cateva pasari colorate. Despre planetariu imi este si jena sa vorbesc. Cu un instrument Carl Zeiss, construit undeva in anii '60, sunt proiectate cateva luminite pe o cupola care, teoretic, imita cerul instelat. La fel de trist. Ca sa nu-mi mai amintesc de scaunele care erau la fel de vechi ca aparatul de proiectie, insotita fiind de miresmele acumulate de a lungul anilor...Nu-i nimic mi-am spus, spectacolul cu delfini va fi cireasa de pe tort... dupa 30 de minute aveam sa realizez ca a fost de fapt bomboana de pe coliva. 3 delfini adusi tocmai din China, pe niste costuri exorbitante, 350 de mii de euro, au facut 3 salturi mari si late. O tipa, trecuta de prima tinerete, cu o voce stridenta nu facea decat sa se planga de faptul ca e ragusita si nu poate sa vorbeasca... nu stiu daca era vreun turist interesat de acest aspect. Dupa nici 15 minute spectacolul s-a terminat la fel de fad precum a inceput. Cei 350 de mii, sau 35 de lei pentru cei familiarizati mai bine cu leii noi... s-au dus pe Apa Sambetei.
Am sa incerc undeva pe saptamana viitoare sa scanez cateva fotografii din Loro Parc... in paralel am sa postez cateva si de la delfinariu din Constanta.

Poza pentru suflet

Un email interesant

Am primit zilele aceastea un email care mi-a placut, asa ca am hotarat sa-l impart cu voi.

"Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,

majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,

apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:


Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist

dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii

iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:


Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:


El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell

, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese

scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston .

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social

asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?


O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata

pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,

Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

Sau mai bine zis, la cate lucruri bune si frumoase suntem obligati sa renuntam sau sa le ignoram atunci cand traim intr-o societate, sau un sistem social ca acela pe care il suportam acum cu greu? Caci nu atat individul cat sistemul social in principal este piesa vinovata de uratenia vietii noastre !... a se retine ca cei mai atrasi de sunetul viorii erau copii care nu apucasera inca sa se urateasca psihic si mai aveau un strop de inocenta..."

CONCEDIU

Am sa lipsesc in urmatoarele zile... sper sa ma pot intoarce cu o tolba plina de povesti. Aveti grija de voi

Un nou prezentator pentru Observatorul de la ora 19:00

Andreea Berecleanu ii va lua locul Alinei Petrescu ca prezentatoare a principalului jurnal de stiri al Antenei 1, Observator 19, incepand de lunea viitoare, urmand ca Alina Petrescu sa se ocupe de un proiect pentru Antena 3, au anuntat, marti, reprezentantii Antena 1. Alina Petrescu este inlocuita de Berecleanu la sase luni dupa ce a fost aleasa sa-i inlocuiasca pe Lucian Mandruta si Alessandra Stoicescu la pupitrul jurnalului de seara al Antenei 1.Andrei Zaharescu va prezenta in continuare Observatorul de la ora 23.00.

Explorează grădina băieţilor deştepţi din Carpaţi

Ofertă de viruşi... antiviruşi

Se baga cineva la o achizitie de Kaspersky Internet Security 2011 3 users - 1 year 80 $? Ar veni cam 27$ de persoana, mai ieftin decat la magazinele autohtone.http://www.kaspersky.com/kaspersky_internet_security Deocamdata suntem doi, mai avem nevoie de un doritor pentru un pachet de trei licente. Daca ne strangem mai multi putem lua un pachet mai mare si mai ieftin.

CANICULA DISPARE DE PE 23 AUGUST

Un interviu publicat în ziarul Adevărul ne aduce o veste bună. Directorul de Prognoză al Administratiei Naţionale de Meteorologie, Aurora Bell, ne promite că vara se termină, în România, pe 23 August. Până atunci însă mai avem de îndurat câteva zile cu temperaturi caniculare. Oricum, până în acest moment, România nu a bătut niciun record de căldură. Temperaturile de 44de grade C înregistrate în vara anului 2007 sunt încă departe de a fi atinse. În această vară nu s-au atins, încă, temperaturi de 40 de grade.

APUS ÎN CORBU

Aventuri la Marea Neagră. Fugiţi de campingul Golf din Corbu

În încercarea de a evita să ne prăjim ca ouăle în tigaie, în acest we, am fugit la mare. În mod normal optam pentru 2 Mai, însă o serie de prieteni, antemergători, mi-au spus că staţiunea a fost deja luată cu asalt. Turiştii, spuneau ei, sunt mai deşi ca firele de nisip, iar camerele libere sunt mai rare decât perlele negre. Prin urmare am dat obişnuiţa campării în 2 Mai pe noutatea unei plaje ceva mai sălbatice... plaja din Corbu. Am ieşit din Constanţa, prin celebra staţiune Mamaia, am lăsat fiţele în spate, la vreo 15 km şi am intrat în Corbu. Bucurie mare pe capul meu cand am vazut că se termină asfaltul... m-am gandit că în felul acesta nici pipiţele cu gene false şi nici băieţii cu muşchi la pachet nu ne vor deranja din simplu motiv că la ei se poartă maşinile joase. După vreo 4-5km de mers pe un drum neprietenos, printr-un peisaj aproape selenar, ajungem la destinaţie... plaja golf. Erau semne bune. Aproape de plaja, doar câţiva zeci de metri ne despărţeau de briza mării, puţini turişti... şi multă linişte.
Visul frumos s-a spulberat în momentul în care am ales cazarea. Oprindu-ne la complexul turistic Golf, am trăit cele mai grele clipe din câte-mi amintesc să fi trăit vreodată. După experienţa acestui, să-i spunem camping, îmi pare rău că nu am făcut un film cu cele 4 zile petrecute acolo fiindcă sigur aş fi putut să rivalizez în tehnici de supravieţuire cu Bear Grylls.
Probabil vă întrebaţi ce ar putea să fie atât de groaznic? Pai aş începe chiar cu descrirerea acestui loc luată cu copy paste chiar de pe siteul de unde am şi făcut rezervările:

"... un iaz natural cu stuf, pesti si pasari specifice deltei dunarii (in spate) fiind un loc de vacanta de exceptie."


Am să traduc această frază, frumos creionată, tranformând povestea mea într-un ghid practic pentru turiştii neiniţiaţi ... aşa cum am fost şi noi.
- un iaz natural cu stuf = o mlaştină puturoasă care ne întorcea stomacul pe dos numai când adia vântul dinsprea ea spre nările noastre
- pesti si pasari specifice Deltei Dunării = nu am vazut decât 2 raţe, mai degrabă specifice grădinii bunicilor mei decât Deltei Dunării. Dar dacă vreţi să ştiţi ce era totuşi specific zonei în care Dunărea se varsă în Mare am să vă spun... ţănţarii. Nu, nu vă gândiţi la ce aveţi voi acasă. Înmulţiţi ferocitatea ţânţarului de apartament cu 10, adunaţi-o cu 5 şi ridicaţi-o apoi la pătrat, aşa obţineţi definiţia ţânţarului din Golf. De la ora 9 cerul se intuneca, nu fiindcă apunea Soarele, ci fiindcă roiuri flămânde de ţânţari năvăleau cu acele ascuţite şi zumzetul înfiorător peste turiştii care au îndrăznit să le strice liniştea.


Prin urmare după ora 9 fie că vroiai fie că nu trebuia să intri în cameră. Aici începea distracţia. Vă spuneam mai devreme că am fugit din Bucureşti ca să nu mă prăjesc ca oul la Soare... ei aflaţi că aici, în "minunatul, unicul, fascinantul" camping Golf nu m-am prajit ci ... m-am fiert ca un ou uitat într-un ibric pe aragaz. Dap, probabil aţi intuit, camerele nu aveau aparate de aer condiţionat. Însă, spre bucuria noastră, coşmarul temperaturilor de fierbere dispărea pe la 12-1 noaptea... moment în care puteam deschide uşa larg să intre briza mării, fiindcă la ora aia ţânţarii dormeau. Nu mai punem la socoteală că odată cu briza mării intra şi duhoarea mlaştinii puturoase pe care patronii acelui loc o numeau iaz. Cu nasul sub pernă, facem abstracţie de miresmele demne doar de un tomberon plin de gunoi, lasat o săptămână în razele soarelui, şi adormim. Dimineaţa ne trezim fericiţi că am reuşit să trecem cu bine peste prima noapte... numai că surprizele nu se termină aici, acum abia încep. La un moment dat, după ce am deschis ochii, am simţit că nu suntem singuri... în pat îşi făcuse loc, odată cu briza şi un şoarece. Nu vă mai povestesc despre reacţia soţiei mele.... fiindcă nici eu nu am fost mai breaz. După ce scot animalul din aşternuturi şi apoi din cameră începem să auzim ceva zgomote pe sub pat. Ei da, aşa am constatat că o adevărată colonie de broaşte se instalase confortabil în camera şi sub patul nostru. Mi-am spus că sunt bune şi broaştele la ceva ... gândindu-mă că ar putea mânca, măcar, câteva zeci din sutele de muşte care bâzâiau în cameră. De ţânţari ce să mai spun...

Probabil că aş fi trecut mai uşor peste această poveste dacă nu m-aş fi lovit de atitudinea mult prea ostilă a patronului, care-şi spune simplu... ZIZI.

După o noapte de coşmar, perioadă în care camera noastră putea să rivalizeze lejer cu o gradină zoologică, am încercat să ne întoarcem la natură. Aşa că m-am apucat să-i improvizez un pat soţiei mele, undeva la umbra unui foişor de stuf, unind 2 bănci puse la dispoziţie cu atâta mărinimie de ZIZI. Numai că mutarea unei bănci dintr-un loc în altul l-a scos pe individ din minţi, trimiţându-şi soli să ne informeze că nu avem voie să facem aşa ceva. După ce înfruntasem hoarde de ţânţari, temperaturi de 40 de grade în cameră, împuţiciunea unei mlaştini, un soarece şi o familie de broaşte... ameninţarea unui patron frustrat era pentru mine ca briza unui val de la prima oră a dimineţii. L-am ignorat, crezând că şi el a avut o noapte la fel d eproastă ca a mea. Însă mai mulţi turişti prezenţi la scena cu pricina au început să-şi spună ofurile. Poveşti sunt multe, ... însă am să vă relatez doar una.
Un cuplu de tineri, cu un copil minunat de doar 9 luni ajung în minunatul Golf din Corbu. Sunt preluaţi de un reprezentant al familiei ZIZI:-), li se predă camera şi li se cer banii. Aflu că tinerii au cerut doar câteva minute ca să-şi hrănească şi să-şi schimbe copilul, care parcursese 700 de km ca să ajungă la minunatul camping. Iritaţi de impertinenţa clienţilor, patronii, care nu au nicio treabă cu turismul, le-au dat ultimatum... ori plătesc pe loc toţi banii ori părăsesc acea cameră. Ştiu că sună ca naiba dar asta este realitatea. Dincolo de faptul că orice cazare se plăteşte la finalul sejurului, somarea unui client abia ajuns pe tarlaua ta... mi se pare un act în primul rând de iresponsabilitate. Lăsând marketingul, comerţul, turismul la o parte... astea sunt serviciile turistice din România, de fapt ăsta este brandul de ţară.

Pentru doritorii de senzaţii tari acesta este siteul minunatului camping - http://www.corbuplajagolf.ro/
DISTRACTIE PLACUTA
NOTA:
Celor tentaţi să preia acest articol, le mulţumesc anticipat şi îi asigur că nu am să le cer drepturi de autor. Am să le mulţumesc şi celor care-şi vor pune la adresa de mess un link către acest text... putem creşte prin bun simţ şi responsabilitate, vorba Petromului, hai să înlăturăm nesimţirea unora care cred că fără ei nu se poate.

LUMINI ŞI UMBRE PE PLAJA DIN CORBU

BRANDUL DE TARA - Jefuita la Saturn

Am primit un email d ela o prietena despre peripetiile petrecute pe litoralul romanesc. Am sa-l redau in integralitate ca su nu stirbesc din realismul specific romanesc.

Salut,

Dupa cum iti ziceam, iata povestea:

Am plecat sambata dimineata la 6:15 din Bucuresti cu autocarul (rezervare pe net - totul ok). Am fost ceva coada doar la plata taxei si pana dupa sensul giratoriu de dinainte de Cernavoda. Cu totul doar o ora intarziere.

Facusem rezervare telefonica la hotel Prahova, Saturn, de vineri la pranz (mai devreme n-au vrut, au zis sa revin vineri dupa pranz). La receptie ambele receptionere acre si obosite si pline de importanta. Oricat de frumos as fi vorbit, tot aveau replici, de parca le-am deranjat noaptea din somn! Am apreciat totusi ca au facut tot posibilul sa ne cazeze pe toti in ordinea venirii, de pe la 12 desi ziua de cazare incepe la 18 (afisat).

Sambata si duminica am evitat receptia, doar ia cheia, na cheia. Luni dimineata, in jur de 7 ma trezesc de batai in usa. Era una dintre cameriste. In primul moment am crezut ca am dormit prea mult si insista sa predam camera. M-a chemat la receptie si abia dupa ce-am intrebat de vreo 2-3 ori mi-a zis de ce: s-a gasit o borseta in balconul altei camere in care era buletinul meu. Evident o furase cineva. In prima clipa m-am gandit ca o furase cat fusesem noi la plimbare si pana jos m-am tot gandit daca o vazusem seara pe noptiera.

Intradevar era borseta mea. Receptionera mi-a zis sa vad ce lipseste, ca politia deja a fost si a notat. Primul gand mi-a fost la cheile de la casa si la cardul de salariu. Lipseau doar banii, 250 lei, si telefonul mobil. In hol mai erau si alti pagubiti: o batrana si un domn cu sotia. Batrana nu stiu ce bani avea dar domnului i-au furat peste 7000 lei.

Modul de operare: au escaladat balconul la etajul 1 in capatul dinspre receptie si au sarit din balcon in balcon. Unde gaseau usa la balcon deschisa, intrau ca pisica, luau ce gaseau si plecau. In balconul urmator scotoceau de bani si alte valori si lasau borsetele. Receptionera zicea ca pe la 4 dimineata, de unde stia ea ora habar n-am. Din cate am inteles doar 3 camere au fost praduite. Echipa de criminalisti spuneau ca au avut cazuri similare in Mangalia tot in noaptea aia si ca urmau sa mearga la un furt auto sau din auto si la inca un caz (n-am prea fost pe faza).

Hotii nu s-au incurcat cu nimic altceva in afara de bani si celulare (nu stiu aur daca au prins ceva). Cardul bancar a ramas, banii prietenului au scapat ca erau intr-o borseta neagra si n-au vazut-o probabil, ochelarii de soare de pe masa care valorau de 2 ori mai mult decat ce mi-au furat mie au ramas pe loc. As zice ca erau niste gainari care au adunat doar ce puteau sparge in cluburi sau pe droguri. Bine ca nu m-au trezit - ori as fi tras o sperietura ori mi-ar fi luat gatul.

Ne-am tot gandit cum ar fi putut urca, cum de nu i-a vazut nimeni. Adevarul e ca Prahova era singurul hotel de 2 stele deschis, restul sunt inchise si nepazite. Puteau face antrenamente oricand! Noaptea nu-i nici tipenie de om in jurul lor, nici jandarm sau paznici n-am vazut in toata statiunea in 3 zile. Doar hotel Saturn are 2 paznici angajati dar spre dimineata unul din ei se duce "sa mai stea de vorba cu colegul pana se face ora de plecare" (pretenul meu are un talent deosebit de a-i trage de limba pe toti). Culmea e ca unul din acesti paznici are postul chiar in coltul hotelului pe unde au plecat hotii.

Politistii n-au putut lua prea multe amprente pentru ca vopseaua balustradei era scorojita si crapata, cercevelele geamurilor erau din lemn si revopsite de cine stie cate ori si tot asa. Insa in camera aveam mobila noua inclusiv o canapea (pt a 3-a peroana?), televizor cu cablu si minibar. Poate daca aveam aer conditionat in schimb, nu mai dormeam cu usa deschisa. Mai ales ca n-au chinuit tantarii cu tot cu aparat cu insecticid. Sau poate daca aveam geamuri termopane nu se mai facea asa cald in camera sau macar ar fi avut de unde preleva amprente politia!

Uite de-aia a aruncat Udrea banii pe geam cu brandul ei de tara. Ce s-ar fi intamplat daca erau straini in locul meu, batrani veniti la tratament (eram renumiti candva)? Cand te uiti prin ofertele agentiilor cica hotelurile au parcare cu plata. Te gandesti ca au si paza daca dai bani, ete n-au! Ba mai mult, cand suni la agentie ca ai facut o rezervare pe net la ei, iti zic "stai sa vezi ca hotelul ala e inchis". Ii zici ca vrei similar si enumeri hotelurile la care te-ai gandit si zice "da, alea da!" ca apoi sa zica ca nu se poate ca doar cu 2 zile inainte sa faci rezervarea. Pai nici la hotel nu s-a putut. Iar cand ajungi la fata locului sa constati ca toate hotelurile despre care zicea ala ca-s deschise sa le vezi sigilate!

As putea sa mai scriu multe dar una peste alta, marea, nisipul, lebedele (da, sunt lebede acolo), pestisorii argintii care te urmareau parca, si pescarusii au fost la fel de placute ca in anii trecuti. Pacat!

DUSTER la teste

Suntem undeva in Corbu pe o plaja care se vrea salbatica dar care din pacate a fost populata de romani pur sange. Am o gramada de povesti legate de brandul de tara pe care le-am cules de aici. Pana la acele povesti va las sa testati, impreuna cu olandezii de la Autokampionen, dacia Duster

Un altfel de brand de tara

Brandul de ţară ... covorul sub care ascundem mizeria din Romania II

România se rebrenduieşte de la un an la altul. Fac o paranteză fiindcă exact în acest moment mă gândesc la Coca Cola. Un brand care a luat fiinţă în 1886, lăsaţi calculatoarele jos, vă spun eu... 124 de ani vechime. Chiar dacă s-a mai croşetat pe marginea lui, lucru firesc într-un secol de istorie, Coca-Cola a rămas Coca-Cola.

Ce se întâmplă în România? Aici lucrurile stau totalmente diferit. Practic noi am avut tot atâtea branduri câte culori politice s-au succedat la guvernare... fără niciun rezultat.

În 1995 a apărut "Eterna şi fascinanta Românie" care costat fascinanta sumă de 5,97 milioane de dolari şi care a iscat un scandal monstru legat de tipărirea posterelor cu noua imagine a României. În 2001, Dan Matei Aghaton, ministrul turismului de la acea vreme lansa Dracula Park. Celebrul plan a rămas în memoria românilor mai mult pentru că a ajuns pe masa DNA-ului, decât pentru capacitatea sa de a promova România.

La 3 ani distanţă, în 2004, constatăm că România este mereu surprinzătoare. Acest proiect a costat 2 milioane de dolari şi nu mai surprinde pe nimeni că nu a avut niciun efect.

În 2007, anul intergrării în Uniunea Europeană se deschid graniţele aşa că Românii ajung în Europa. Suma alocată: 7,9 milioane de euro.

În cele din urmă apare un nou concept Romania - The Land of Choice. Elena Udrea este la a doua încercare de branduire a ţării, pentru că pe 1 mai 2009 tot ea, în calitate de ministru al turismului, a lansat un imn compus de Marius Moga. S-a dorit ca melodia să ajungă un hit şi să fie fredonată de milioane de turişti din lumea intreagă. Cântecul a costat 10.000 de euro, însă nimeni nu mai ştie nici măcar primul vers, iar campania a costat 1,5 milioane de euro..

Total peste 16 milioane de euro.

Probabil dacă la anu' mai apare o iniţiativă de acest gen, ministrul Udrea ne va face "cadou" un nou brand de ţară... şi uite aşa milioanele de euro pleacă în excursie, în fiecare an, de la bugetul de stat la băieţii deştepţi ... de această dată din turism. Nu am o extraordinară cultură economică, dar bunul simţ (mă scuzaţi pentru termenii abstracţi) îmi spune că un brand se consolidează în ani... şi nu prin campanii media ci prin realităţile de la faţa locului. Eu nu am băut niciodată o coca cola fiindca am văzut o reclamă sau fiindcă am auzit un spot, am băut-o fiindcă mi-a plăcut. În cazul nostru nu prin imaginile photoshopate, aranjate, colorate care urmează să umple paginile ziarelor din străinătate şi nici prin clipurile frumos regizate dar departe de realitate nu facem noi brandul mare. Imaginea României este alta. Iar ea se poate schimba prin investitţii nu în brand ci în calitatea serviciilor, în calitatea infrastructurii ... până la urma şi în calitatea oamenilor. Citeam zilele trecute pe un blog cum un grup de turişi au fost luaţi la bătaie pe o terasă din România (pentru curioşi terasa Tia din Eforie Nord) fără ca poliţia să poată face ceva în acest sens. Asta este România... şi poate reuşim să înţelegem acest lucru şi începem să o promovăm ca pe o destinaţie plină de adrenalină. Lăsând gluma la o parte... nu suntem în măsură nici măcar să ne gândim la un brand. Mai avem mulţi paşi până la acel moment. Trebuie ma întâi să ne civilizăm. Civilizându-ne probabil va creşte şi calitatea serviciilor turistice, trebuie să construim o infrastructură rutieră şi nu în cele din urmă trebuie să combatem corupţia (poliţia din Eforie Nord nu a intervenit) şi abia după ce vor fi parcurşi aceşti paşi putem să ne gândim la un brand de ţară. Până nu vom face acest lucruri... brandul de ţară va fi covorul sub care ascundem mizeria din România.

Nu-i putem duce de nas ... cu brandul de tara

România se află în această vară printre primele cinci destinaţii de vacanţă evitate de turiştii din Marea Britanie, arată un studiu publicat de presa britanică.
Prima pe lista destinaţiilor de evitat este Grecia, din cauza instabilităţii financiare. Pe locul al doilea s-a clasat Islanda, urmată de Turcia şi Rusia. România se află pe locul cinci în topul ţărilor în care turiştii britanici nu vor să-şi petreaca vacanţa.
Mai mult, sondajul arată că unul din patru englezi preferă să-şi petreacă anul acesta concediul acasă, spre deosebire de anul trecut.
SURSA