Prima lectie

Cititnd comentariul Ancai (multumesc Anca), mi-am adus aminte de o intamplare din copilarie. Gradinaru ma felicita pentru curajul pe care l-am avut de a sparge gheata cu primul reportaj dintr-o serie foarte lunga, sper eu, la RS. Nu, Anca nu sunt un tip curajos. Asadar va promiteam o amintire... pe la vreo 5-6 ani tata a hotarat ca este momentul sa invat sa innot, zis si facut. Asa ca m-a luat de mana intr-o zi si m-a dus, pe atunci, la bazinul 23 August. Acolo am dat de un instructor care avea niste teorii foarte ciudate. El sustinea ca toti "puii de om", ca sa-l citez, stiu sa innoate, fapt pentru care m-a luat de o aripa, eu cantarind vreo 25-30 de kg (aveam un aspect "somalezian"), si m-a aruncat in bazinul care avea 2 metri, eu masurand cred undeva pe la 1 metru. Ei teoria instructorului, asa ciudata cum era, s-a dovedit adevarata, am facut ce am facut si am iesit la mal. Cam acelasi lucru s-a intamplat si cu primul reportaj... Vlad m-a luat de o aripa si m-a aruncat in emisie, nu a fost tocmai usor, m-am chinuit cu primul reportaj insa am iesit pana la urma la mal. Acum cand deja m-am apucat de al 2-lea material recunosc ca ma chinui ca sa scap cumva de stilul de la stiri si sa trec pe ceea ce insemna publicistica, fiindca este stiut faptul ca omul cat traieste invata, probabil ca nu-mi va fi usor nici cu al-3 lea. Insa sunt optimist cand ma gandesc ca acum sunt un innotator foarte bun :-)).