nici nu am inceput bine vacanta ca deja lucrurile cu care eram obishnuit s-au schimbat radical. Asa cum deja anuntasem ne-am oprit intr-o prima faza in Timisoara. Un oras superb unde oamenii parca nu mai sunt asa incrancenati ca-n Capitala. Trecand insa peste aspectul asta... ajung la miezul problemei. Ne-am cazat la o pensiune pe care o recomand cu cea mai mare caldura tuturor care trec prin acest oras - Pensiunea Elena. Curatenie, bun simt si de ce nu bun gust. Am ajuns sambata seara iar duminica am intregit echipa cu inca 2 prieteni cu care urmeaza sa ne continuam concediul. Duminica dimineata viciosii din grup, excluzandu-ma pe mine, au cerut gazdelor cate o cafea... eu fiind un consumator de ceai m-am multumit cu un ice tea. Dupa terminarea lichidelor cu pricina a venit momentul sa cerem nota... ei aici apare noutatea. Am fost anuntati ca toata consumatia a fost din partea casei. Nu vorbesc de suma, nu cred ca era importanta, ci de gest. Asta nu este tot. Pe seara, tot duminica, am zis sa iesim sa mancam ceva. Ne-am oprit la un restaurant de cartier. Am fost serviti de o chelnerita care intelesese ca zambetul nu costa nimic... comparativ cu colegele ei din Bucuresti. Dupa ce am terminat de mancat evident am cerut nota. (ei acum nu va ganditi ca tot meniul a fost din partea casei :-)))). Numai ca dupa ce a strans frumos masa, pana sa ne aduca nota, chelnerita cu pricina s-a apucat sa aduca un nou rand de tacamuri. M-am gandit ca este obosita si ca a gresit masa... ei bine nu. Urma o surpriza din partea casei. O portie imensa de pepene. Iarasi nu valoarea este luata in discutie ci gestul... care trebuie sa recunosc... ne-a lasat cu gura cascata. Vorbim de restaurantul Caprice . Iata doua locuri pentru cei care ajung in orasul de pe Bega pe care le recomand cu cea mai mare caldura.
