MAI AVEM O SANSA

Am avut we asta posibilitatea sa ies 2 zile din Bucuresti. La indemnul unor prieteni, cu care am fost in acest mic periplu, am ales Sambata de sus. Dupa un drum anevoios pe Valea Prahovei, in speta DN1, am reusit sa trecem de Brasov, Fagaras si sa ajungem in cele din urma la destinatia finala. O vila frumoasa in complexul turistic Sambata. Primul lucru, usor anormal, care mi-a sarit in ochi a fost la preluarea camerelor. Eram repartizati la etajul 3 (un fel de mansarda a vilei cu pricina). Procedura a fost in felul urmator... urcati la etaj si alegeti o camera. Cele care au usile deschise inseamna ca sunt libere, uitati-va si alegeti. Trebuie sa recunoastem ca mai rar se intampla pe meleagurile noastre asa ceva. Dupa ce am ales am fost informati ca in pretul camerei intra si piscina de la parter, in care putem sa ne balacim la orice ora din zi si din noapte, si sala de fun cu ale ei mese de ping pong. Ok, am mers in sala de mese ca sa ne facem plinul. Dupa o tuica cum rar mi-a fost dat sa beau, o ciorba taraneasca si un ciolan cu varza... am sesizat ca eram destul de putini in incaperea respectiva, asa ca nefiind foarte solicitati chelnerii si-au permis sa se aseze la o masa. In momentul in care ne-am ridicat cu intentia sa parasim sala, evident dupa ce am platit, toti chelnerii au sarit in picioare ca arsi, urandu-ne sa ne fie de bine si evident o zi faina... iarasi am ramas uimit de atata amabilitate. Dupa o tura de schi si o balaceala in piscina ne intoarcem seara la masa... scena se repeta. A doua zi dimineata amabilitatile se succed intr-un ritm ametitor. Nu mai avem ardei gras la bufetul micului dejun, nu-i nimic am primit o farfurie plina cu ardei rosii si castraveti... chiar fara sa o solicitam. Exemple sunt nenumarate despre amabilitatea oamenilor din acea zona, de la receptioner la chelner, de la cel care-ti da schiurile pana la caseria de unde-ti cumperi abonamentul de urcare cu teleschiul. In cele din urma a venit si momentul sa parasim minunatul loc, in drum spre casa ne oprim la Busteni sa manacam ceva. Chelnerita de aici ne-a reamintit ca suntem romani... nu nemti, nu asustrieci, in general nu o natie care stie sa-ti respecte turistii.
Prin urmare astazi vreau sa trec la rubrica asa da statiunea Sambata de sus si cu precadere cabana Poiana Izvorului
...si evident la asa NU hanul Ancutei din Busteni, u va sfatuiesc sa calcati pe acolo.
Drum bun si distractie placuta