LEASINGUL AUTO - mărire şi decădere. SAMBATA, ANTENA 3, ORA 22:05

Se spune că tot ce urcă trebuie să şi coboare, şi poate nimic nu confirmă mai bine asta ca piaţa leasingului auto din România, ba chiar la extrem - pentru că acest business nu doar a urcat, ci a ţâşnit în profitabilitate şi volume de vânzări, iar când a venit vremea s-o ia în jos, n-a coborât, ci a intrat în vrie.

Maşina proprietate personală a devenit primul atribut al succesului personal, înaintea apartamentului în bloc nou sau a vilei de la marginea oraşului - ba chiar, uneori, înaintea unui televizor mai mare, al unui frigider mai încăpător sau al unei maşini de spălat mai rapide. Spre deosebire de electrocasnice, maşinile pot fi arătate tuturor, pe stradă, ca o demonstraţie a statutului de învingător. Ani de zile, românii şi-a cumpărat automobile mai degrabă mânaţi de vanitate, decât de spirit practic. Au apărut, astfel, maşini premium în parcările blocurilor comuniste, bolizi de super-autostradă pe drumurile de ţară în tranziţie, uriaşi 4x4 într-un trafic auto citadin din ce în ce mai lent.

Dar pentru dealerii auto, vanităţile cumpărătorilor erau cea mai bună veste. Timp de 7 ani miraculoşi, piaţa auto a crescut precum calul lui Făt Frumos, mâncând jăraticul dorinţei de a poseda o maşină.

În 2000, în România s-au vândut puţin peste 66 de mii de autovehicule, în 2001 cu 8% mai mult, în 2002 cu 23% în plus, în 2003 cu 20% mai mult, în 2004 cu 36% peste anul precedent, iar în 2005, creşterea a fost halucinantă - s-au vândut peste 215 mii de unităţi, cu 48% mai mult ca în anul precedent, şi de aproape 3 ori şi jumătate peste nivelul din 2000. Volume de acest gen, chiar dacă mici în comparaţie cu restul Europei, au făcut din România un El Dorado al dealerilor auto, unde era suficient să-ţi deschizi un show-room ca să faci profit.

Aproape o treime din maşinile vândute au fost luate în leasing - un mod simplu de a obţine obiectul cu un avans minim, sau chiar zero, în condiţii mult mai relaxate ca la împrumuturile bancare. Firmele de leasing s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie - în 2005, de exemplu, e ajunsese la incredibila cifră de 2.500 de srl-uri care se ocupau cu aşa ceva. A intervenit atunci Banca Naţională, cu o serie de reglementări restrictive, iar piaţa s-a aşezat şi s-a scuturat de amatori. Au rămas aproximativ 100, care şi-au împărţit tortul, o afacere care, în 2005, atingea 2 miliarde de euro anual, pentru a creşte până în 2007 până la un maxim de 4,94 miliarde de dolari

Cu motoarele turate la roşu, firmele de leasing n-au avut timp şi nici cine ştie ce interes să se mai concentreze şi asupra clientului. În fond, vânzările mergeau strună, cota de piaţă creştea ca-n poveşti iar cumpărătorii băteau ei la cap vânzătorii pentru a încheia o afacere. Leasingul, înrudit cu creditul bancar, a început să capete aceleaşi apucături. Taxe ascunse, comisioane cu duiumul şi clauze împovărătoare, doar de firmele de leasing ştiute.
Despre taxe ascunse, clauze mascate sau şi mai grav despre urmările leasingului cu buletinul puteţi afla mai multe Sambata de la 22,05 la Antena 3 la Reporter Special