



"Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute:
Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist
dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora:
El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell
scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston .
Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social
asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata
pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,
Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?




România se rebrenduieşte de la un an la altul. Fac o paranteză fiindcă exact în acest moment mă gândesc la Coca Cola. Un brand care a luat fiinţă în 1886, lăsaţi calculatoarele jos, vă spun eu... 124 de ani vechime. Chiar dacă s-a mai croşetat pe marginea lui, lucru firesc într-un secol de istorie, Coca-Cola a rămas Coca-Cola.
Ce se întâmplă în România? Aici lucrurile stau totalmente diferit. Practic noi am avut tot atâtea branduri câte culori politice s-au succedat la guvernare... fără niciun rezultat.
În 1995 a apărut "Eterna şi fascinanta Românie" care costat fascinanta sumă de 5,97 milioane de dolari şi care a iscat un scandal monstru legat de tipărirea posterelor cu noua imagine a României. În 2001, Dan Matei Aghaton, ministrul turismului de la acea vreme lansa Dracula Park. Celebrul plan a rămas în memoria românilor mai mult pentru că a ajuns pe masa DNA-ului, decât pentru capacitatea sa de a promova România.
La 3 ani distanţă, în 2004, constatăm că România este mereu surprinzătoare. Acest proiect a costat 2 milioane de dolari şi nu mai surprinde pe nimeni că nu a avut niciun efect.
În 2007, anul intergrării în Uniunea Europeană se deschid graniţele aşa că Românii ajung în Europa. Suma alocată: 7,9 milioane de euro.
În cele din urmă apare un nou concept Romania - The Land of Choice. Elena Udrea este la a doua încercare de branduire a ţării, pentru că pe 1 mai 2009 tot ea, în calitate de ministru al turismului, a lansat un imn compus de Marius Moga. S-a dorit ca melodia să ajungă un hit şi să fie fredonată de milioane de turişti din lumea intreagă. Cântecul a costat 10.000 de euro, însă nimeni nu mai ştie nici măcar primul vers, iar campania a costat 1,5 milioane de euro..
Total peste 16 milioane de euro.
Probabil dacă la anu' mai apare o iniţiativă de acest gen, ministrul Udrea ne va face "cadou" un nou brand de ţară... şi uite aşa milioanele de euro pleacă în excursie, în fiecare an, de la bugetul de stat la băieţii deştepţi ... de această dată din turism. Nu am o extraordinară cultură economică, dar bunul simţ (mă scuzaţi pentru termenii abstracţi) îmi spune că un brand se consolidează în ani... şi nu prin campanii media ci prin realităţile de la faţa locului. Eu nu am băut niciodată o coca cola fiindca am văzut o reclamă sau fiindcă am auzit un spot, am băut-o fiindcă mi-a plăcut. În cazul nostru nu prin imaginile photoshopate, aranjate, colorate care urmează să umple paginile ziarelor din străinătate şi nici prin clipurile frumos regizate dar departe de realitate nu facem noi brandul mare. Imaginea României este alta. Iar ea se poate schimba prin investitţii nu în brand ci în calitatea serviciilor, în calitatea infrastructurii ... până la urma şi în calitatea oamenilor. Citeam zilele trecute pe un blog cum un grup de turişi au fost luaţi la bătaie pe o terasă din România (pentru curioşi terasa Tia din Eforie Nord) fără ca poliţia să poată face ceva în acest sens. Asta este România... şi poate reuşim să înţelegem acest lucru şi începem să o promovăm ca pe o destinaţie plină de adrenalină. Lăsând gluma la o parte... nu suntem în măsură nici măcar să ne gândim la un brand. Mai avem mulţi paşi până la acel moment. Trebuie ma întâi să ne civilizăm. Civilizându-ne probabil va creşte şi calitatea serviciilor turistice, trebuie să construim o infrastructură rutieră şi nu în cele din urmă trebuie să combatem corupţia (poliţia din Eforie Nord nu a intervenit) şi abia după ce vor fi parcurşi aceşti paşi putem să ne gândim la un brand de ţară. Până nu vom face acest lucruri... brandul de ţară va fi covorul sub care ascundem mizeria din România.