Imnul turistic al României - o mizerie desăvârşită

dacă varianta asta este cea finală... s-a zis cu turismul din ţara noastră. O melodie lălăită care nu are niciun mesaj concret, cu o succesiune de fotografii. O să spună potenţialii turişti că la noi nu s-a descoperit camera de filmat. Apoi vedem un copil care munceşte... în continuare rămânem o ţară de înapoiaţi care-şi muncesc copii iar legat de ţara de înapoiaţi mai apare şi o fătuca la un moment dat cu o pereche straşnică de cizme de cauciuc. Penibil. Sincer sper ca acest clip să fie doar un fake... altfel, ne-am pus turismul în cui.

Incredibil dar adevărat

Un număr de 14 deputaţi şi senatori au propus alocarea a trei miliarde de euro din rezerva valutară a BNR, pentru înfiinţarea unui fond de dezvoltare a turismului, cerere respinsă de Banca Centrală Europeană, de Guvern şi Senat, dar aflată încă pe circuitul de avizare la comisiile Camerei.

vă vine să credeţi? Udera asta chiar are "putere" de convingere... ca să nu spun altceva. totuşi sunt 14 :-)

HOTEL DOBROGEA, locul în care timpul a stat în loc sau... un muzeu al comunismului

iaca na că m-am întors şi nu oricum ci chitit să vă scriu din întâmplările petrecute pe frumoasele meleaguri ale patriei. Din păcate nu am reuşit să dau un titlu concret... ori timpul s-a oprit ori muzeu al comunismului. Alegeţi voi, asta după ce o să vă "delectaţi" cu scrierea asta. Buuuun. Am fost în deplasare, şi ca tot omul a trebuit să ne oprim undeva să băgăm ceva în gură şi evident să dormim. Alegerea? Hotel Dobrogea, odinioară "perla litoralului". Am parcat maşina şi hai să intrăm. Prima lovitură uşi de termopan la intrare, ei asta e mi-am spus, chiar dacă sunt de prost gust, sunt la modă. Aveam ulterior să-mi dau seama că acele uşi erau singurele care arătau o urmă de să-i spunem modernism post revoluţionar. Bunnn, trec peste termopanele de la intrare şi în mod logic ajung la recepţie. Dincolo de tejgheaua veche văd o recepţioneră care se uita, în mod logic, la o telenovelă... cu purici. Mi-am luat inima în dinţi şi am deranjat-o.
- Bună seara!
fără să-şi ia ochii de la bucata de sticlă colorată, îmi răspunde, evident cu sictir
- Bună seara!
Am încercat să fac o glumă, să-i distrag atenţia de la mirobolantul serial.
- Aveţi camere?
... ca o iguană mi-a aruncat o privire cu un singur ochi. celălalt a rămas la tv-eu.
- Vi se pare că suntem în plin sezon?
clar nu a gustat-o. Asta e, îmi propun să nu-i răpesc prea mult din preţiosul serial. Aşa că după o mică formalitate intru in posesia cheii de la cameră. Aşadar pornim spre locul care avea să ne devină casă pentru o noapte. O gresie ieftină ne întâmpină pe scările hotelului, iar pe perete la 4 rânduri regăsesc faianţa pe care toţi o aveam în urmă cu mai bine de 20 de ani în baie. Acel model de faianţă mică şi albă... lipsită total de personalitate.... intrăm în holul în care uşile aşteptau liniştite una în faţa celeilalte. Un miros greu de stătut, amestecat cu praf şi o leacă de mucegai. Călcăm pe o mochetă care a fost pusă acolo imediat după construcţia hotelului adică în urmă cu mai bine de 40 de ani. Trec peste amănuntele nesemnificative... camera era la fel aşa cum am lăsat-o la ultima vizită acum 25 de ani. Acelaşi mobilier, aceeiaşi chiuvetă, aceeaşi faianţă, acelaşi pat... şi uitându-mă atent am sesizat că aveam şi aceaşi pătură. Doar prosoapele, slavă domnului erau ceva mai noi. După ce am făcut inventarul am coborât să mâncăm. Intrăm în sala de mese unde suntem întâmpinaţi de mai multe buchete de flori... de plastic. Feţe de masă... da tot de atunci, din vremuri postdecembriste. Nu se sinchiseşte nimeni să ne aducă un meniu aşa că ne servim. După o vreme apare o chelneriţă... şi ea la fel de veche. Pungi la ochi, păr blond creţ, câţiva dinţi lipsă ... şi mult tupeu.
- Ce doriţi? De fapt nu avem decât ciorbă de burtă sau de pui.
Oferta fiind variată ne horărâm pe loc, eu burtă, colegul meu pui. La felul doi a fost mai greu. Aveam de ales intre vreo 10 feluri. Am stat vreo 30 de secunde să ne hotărâm. Chelneriţa a simţit că timpul ei este preţios... aşa că ne-a întors spatele şi a plecat exact atunci când vroiam să comandăm. Am ridicat mâna în aer şi aşa am rămas... fiindcă deşi de-o vârstă cu ţestoasa în 2 secunde doamna a dispărut din spaţiul meu vizual. S-a întors la un moment dat am comandat şi felul 2. Între timp s-a aşezat la masa din spatele meu un grup. Oameni care au comandat la rândul lor ciorbă de burtă. Nu am terminat eu bine cu oţetul şi usturoiul că mă trezesc că vine doamna, şi cu iuţeala cu care a dispărut mai devreme... imi ia ceşcuţa, în care mă bălăcisem eu, şi o duce la masa din spate. Mă gândesc dacă nu cumva şi ciorba mea venea de la masa din faţă.
Una peste alta am avut o masa de 2 stele. Adică acea masă despre care nu poţi spune nimic. Nici că a fost bună nici că a fost naşpa... a fost o masă care să-ţi umple maţul. Numai că nota de plată a fost de 3-4 stele. 96 de lei. 2 ciorbe, 2 piept de pui, 2 piure, 2 salate asortate şi 4 beri. Eram prea obosit să mai verific nota. A doua zi am trecut la verificări atente... evident apărea un produs, pulpe de pui, chestie pe care nu o mâncasem din simplul motiv că doamna ne spusese că nu l-au "pe stoc". Bun mergem şi ne culcăm. Dimineaţă călcăm aceeiaşi mochetă, salutăm faianţa şi intrăm dinou în restaurant. Ne întâmpină aceleaşi flori de plastic, prăfuite şi mult prea afumate. Ei doamna a fost înlocuită de un domn. Un domn... in adevaratu' sens. Ne-a adus meniul la masa. Ne-a intrebat ce dorim. Şi ne-a zambit. A facut stânga împrejur şi a inceput să vorbească în drum spăre bucatarie. Ne uitam unul la altul, eu şi colegul,... nimeni nu a înteles ce-a spus. Am zis ... nu vorbea cu noi. Vine momentul să comandam.
- Vreau o portie de cascaval pane.
- 1 sau 2?
- Păi o portie
- De cat sa fie portia
- Pai portia trecuta in meniu la 6 lei
- Dar una este prea mica
- Cat este de mica?
- Cat un pachet de tigari?
- Una este suficienta
... au mai fost cateva discutii asemanatoare, incercand sa ne servească mai mult decât am fi putut manca. A facut stanga imprejur si iar a bolborosit ceva. Iar ne-am uitat unul la altul si evident ca nu am inteles nimic.
A venit mancarea. Cremvurstii comandati de colegul meu erau vineti, iar pachetul meu de cascaval cred ca era de zilele trecute. Am ciugulit fiindcă era dificil să mananci. Din nou un mic dejun de 2 stele.
Ce vreau să spun. Tot hotelul ăsta respira comunism. Modul în care eşti tratat, modul în care este mobilat, concepţia chelnerilor, modul în care se mişcau, te priveau îţi zâmbeau şi te furau... totul se întâmpla ca ATUNCI. Totul îţi aduce aminte de momentele petrecute pe litoral înainte de 89. Ce păcat că un hotel aşa cum este Dobrogea a rămas ancorat în timp, fiind mai degrabă un muzeul al comunismului decât un loc în care să te simţi bine.

Elena Udrea loveşte din nou

Sezonul estival ar trebui să înceapă odată cu Sărbătorile Pascale şi să se încheie cel mai târziu în luna noiembrie, astfel încât perioada în care românii merg pe litoral să se prelungească, este de părere ministrul Turismului, Elena Udrea.
Fraţilor fetiţa asta parcă a evdat din Vacanţa Mare, e o glumă proastă, o eroare a naturii sau cumnaiba i-am mai putea spune. Dacă avem sărbători Pascale la sfârşit de martie şi în aprilie ceva zăpadă, că s-a mai întâmplat, vă daţi seama ce de pinguini ar fi pe malul Mării. Nu de alta dar la -5-6 grade doar pinguinii ar mai rezista acolo. Am stabilit cum stăm cu startul sezonului estival. Să vedem cum stăm cu sfârşitul perioadei. Noiembrie...hm, la fel cu puţin noroc turiştii pot schimba slipul cu schiurile. Pur si simplu fetiţa asta are numai bombe în cap.

Udrea trăieşte într-o lume paralelă

Bucurestiul are potential balnear, iar Ministerul Turismului s-ar putea implica in construirea unui complex balnear in nordul orasului, a declarat, miercuri, pentru Mediafax, ministrul Elena Udrea.

Oare fiinţa asta nu vede în ce kkt este ţara şi cu precădere bugetul. E drept că are o scuză, a făcut declaraţia de undeva din Spania la un târg de turism...prin urmare acolo nu se prinde TVR că să fi văzut interviul acordat de Băselu, interviu care arăta că suntem în kkt. BTW zilele trecute era în Germanica, acum în Spania... maine pla mea cine stie de unde mai da o nouă declaraţie despre vreo staţine cu băi de nămol care să fie undeva prin Zăbrăuţi... nu de alta dar nămol este... turişti ar mai trebui. Unde mai pui că în afară de băile de nămol turiştii ar putea admira flora şi fauna locului...
Sunt curios cu ce staf merge Gaina,( că aşa se cheamă soţia cocoşului) după ea prin deplasările astea. Probabil 20-30 de lingăi care toacă banii statului belindu-şi ochii la diferite standuri inutile

Udrea şi tangoul... că aşa e în turism

În acest we a avut loc cel mai important târg de turism din sudul Germaniei.
Inaugurarea standului romanesc s-a bucurat de prezenţa ministrului turismului din România, Elena Udrea, care a pecetluit, într-un tango argentinian de neuitat, prezenţa celor două ţări partenere la Caravan-Motor-Tourism 2009.
... oameni pe care-i doare fix în pix. De ce? ... de turism