Moş Crăciun o să ne găsească muuult mai uşor decât credeam

Imi era teama că odată ce ne-am mutat de la vechea adresă Moş Crăciun va avea o problemă să ne găsească mai ales că am vazut in ultima perioada la tv ca GPS-ul îi cam joacă feste. Ei uite că dezvoltatorul cartierul Răsărit de Soare, Conarg, s-a gândit şi la acest aspect.

Ei oameni buni ne-am mutat în RĂSĂRIT DE SOARE

... dupa 2 saptamani trăite mai ceva ca-n legiunea străină, culcat la 12- noaptea trezit la 7 dimineaţa, pot să-mi trag sufletul liniştit şi să admir alegerea făcută. Apartamentul de 3 camere situat în complexul rezidenţial Răsărit de Soare. A fost un traseu sinuos, care a durat aproape 2 ani... dar acum la capătul drumului, spun liniştit că a meritat. Imediat după ce am semnat actele prin care am devenit proprietari ne-am apucat de treaba. Ne-am suflecat frumos manşetele, am trecut la tinuta de scandal şi dă-i şi luptă. Primul a sosit mesterul bun la toate... nea Andrei. El ne-a pus faianţă, el ne-a dat găuri, ne-a schimbat niste praguri, ne-a colorat dormitoarele si ne-a pus tapetul. (sper in seara asta sa va pot incanta si cu un fotoreportaj realizat pe tot parcursul acestei epopei). Apoi a venit mobila. Galagie multa. E si normal, nu mai putin de 10 băieţi au luat cu asalt lifturile acolo unde dimensiunile au permis, şi scările acolo unde mobila era prea mare ca să încapă în lift. Apoi tot felul de masinării care mai decare mai zgomotoasse si mai fiţoase au început să dea contur mobilierului. În cele din urmă sâmbătă dimineaţa a venit şi dormitorul. Toate bune si frumoase... numai că băieţii care l-au montat au lăsat o aromă în urma lor .... care ne-a determinat să ne amânăm planul de a dormi prima seara în casă nouă... Asa că minunatul eveniment a fost amânat pentru duminică. Aşadar prima noapte în patul nostru, în casa noastră... vorba sloganului viaţa noastră.

Noi am locuit, până se ne mutăm aici, într-un bloc pe bulevardul Theodor Pallady... acolo în fiecare seara auzeam sirene de salvare, pompieri sau poliţie, motociclişti care-şi ambalau motoarele mult peste limita rosie a turometrului şi evident calxoane cât cuprinde. Aici, în Răsărit de Soare, am avut impresia că sunt totalmente rupt de realitate. O linişte profundă. Puteai sa-ţi imaginezi orice, că te afli oriunde(eu mi-am imaginat un loc linishtit în curtea bunicilor la ţară)... aşa a fost prima noapte în Răsărit de Soare. Evident au urmat contorizări de genul: prima baie, prima cafea, primul pahar cu ştompel (ţuică sau palincă), prima cafea, prima dimineaţă, primul gunoi aruncat, primul sărut şi aşa mai departe. Acum sunt la serviciu şi abia aştept să ajung acasă unde este totul curat şi bine. Să mă întorc în căminul nostru... căminul cel nou.

NE MUTĂM

... e un sentiment frumos. Zugravim, mai completam o gresie, o faianta, mai facem o modificare. Caram in casa tot ce am cumparat de cateva luni ... frigider, plita, cuptor, hota... Totul este nou. Totul este frumos... dar si obositor. Promit sa revin cat de curand cu un fotoreportaj despre toata povestea mutatului in Rasarit de Soare.
Exista si nuante de gust amar. Vecinii. Da cei despre care stim cu totii ca nu-i putem alege. Mare parte sunt super ok. Tineri cu studii superioare care muncesc ca sa-si permita un apartament, tineri cu mult bun simt, tineri care sar sa-ti dea o mana de ajutor, tineri care te viziteaza si care te invita in vizita. Exista insa si un revers al medaliei. Taranii... in sensul peiorativ, nu vorbesc de cei care muncesc pamantul... vorbesc despre acei vecini care au plecat de mici de acasa, inainte sa implineasca 7 ani... si au ramas cu niste obicieuri tare proaste. Nu recunosc pubelele de gunoi, si probabil multe altele. Speram ca in timp o sa-i educam si pe baietii astia cu burti mandre si lanturi greoaie.

RĂSĂRIT DE SOARE fără culoare

ştiu că poate părea greu de crezut... unde este ruşul, portocaliul si in cele din urma galbenul... culori atat de frumoase, care însoţesc fiecare intrare în scenă a astrului care întreţine viaţa pe pământ. lăsând poezia trecem la chestiuni mai parctice şi evident mai concrete. la cartierul in care, asa cum va povesteam am contractat o locuinta, pe langa cele 1 milion de probleme apărute pe parcurs... era sa spun ca cireasa de pe tort, dar aici vorbim de bomboana de pe colivă, a mai apărut una... culoarea blocului. haideti sa va arat ce am cumparat, pentru ce am platit si ce am primit.

vă povesteam de faptul că firma dezvoltatoare se lăuda că are capital integral Românesc. Stau şi mă întreb dacă exista acolo măcar un 10% capital nemtesc... cum ar fi aratat aceasta culoare. Stau si ma gandesc daca distanta de la macheta la realitate ar mai fi fost atat de mare

Culmea nesimţirii este întâlnită în ansamblurile rezidenţiale

Probabil că v-am inebunit cu poveştile despre blocul în care, eu şi soţia mea, o să ne mutăm. Dacă până acum toate postările au fost de bine, ca să existe un echilibru universal mă văd nevoit să am şi un post de rău despre mirobolantul cartier Răsărit de Soare. Ne-am bucurat în urmă cu câteva săptămâni, atunci când am fost anunţaţi că blocul va fi predat mai devreme cu 9 luni. De fapt nu era un avantaj pentru client ci pentru dezvoltator care vrea să scape de şantierul cu pricina şi evident să intre în posesia lichidităţilor pe care le presupune finalizarea unui asemenea mega proiect. Dar nu despre asta mi-am propus sa vă vorbesc astăzi ci despre nesimţirea, uneori inimaginabilă, a oamenilor de afaceri din RO. Conargul este firma care se mândrea că are capital social românesc în proporţie de 100 la 100. Sincer as fi preferat un capital 100 la 100 nemtesc spre exemplu. Si acum vin sa-mi argumentez afirmatia. Ce s-a gandit omul de afaceri din Ro? după ce vinde complexul să-şi lase o portiţă prin care să transforme acest cartier intr-o vacă de muls pe termen lung... că aşa e in perioada de criza. Buuun. Dar cum s-ar putea realiza acest lucru? Printr-o firmă care să administreze cartierul pe care dezvoltatorul l-a construit. Aşa că în momentul în care am semnat antecontractul de vânzare cumpărare a fost strecurat acolo un paragraf prin care noi ne angajam să acceptăm să fim administrati de o firma denumită Quadra Place Management (QPM). Într-o primă fază nu am văzut nimic putred, ba mai mult eram conştient că un astfel de ansamblu nu mai poate fi administrat ca pe vremea parintilor de cate un pensionar ciudat care să urmareasca cine intra si cine iese din bloc. A venit vremea modernizării am spus noi, a venit vremea jafului au spus ei. Prima breşă şi tot odată primul semn de întrebare a sosit in momentul in care Conargul a susţinut sus şi tare că firma de administrare nu are nicio legătură cu grupul de firme argeşean. După o foarte scurta ancheta am observat că atât adresa QPM cât şi acţionariatul era identic cu cel al Conargului... aşadar schema se confirmă. Mergem mai departe în maruntaiele acestui contract. El prevede plata unor sume de 0,35 euro/mp construit. Daca tinem cont ca vb de un cartier de 90,000 de mp construiti pe de o parte iar de cealaltă parte ca nu avem voie sa reziliem contractul pe o perioada de 5 ani rezulta ca această QPM va face in cei 5 ani de administrare peste 1,8 milioane de euro pe spatele nostru. Acum o sa-mi spuneti ca exista cheltuieli ale QPM. GRESIT. Iata ce scrie in contract:

art24 - beneficiara (adica proprietarul apartamentului) va suporta contravaloarea tuturor cheltuielilor .... Administratorul (QPM) nu va suporta contravaloarea nici unor bunuri sau servicii legate de proprietate
art28 - beneficiara va suporta ... contravaloarea tuturor cheltuielilor legate de intretinerea si buna functionare a spatiilor comune
art29 - beneficiara va suporta contravaloarea tuturor cheltuielilor aferente fiecarui apartament si a locului de parcare

Buuun. din pacate dragilor asta nu este tot. Va ganditi acum pentru ce platitim 1.8 milioane de euro? raspunsul este relativ simplu.

art8 -QPM va negocia si incheia , in numele si pe seama tuturor proprietarilor, contracte cu furnizorii de bunuri, utilitati si servicii.

alte spagi primite de QPM, caci toata lumea vrea sa ofere servicii pentru 1000 de ap, alta distractie. Daca intelegem bine ii platiti cu 1.8 mil de euro ca sa primeasca o serie de spagi grase de la cei care ofera servicii specifice si care vor sa intre in RDS. Stiu ca este trist dar lucrurile nu se opresc aici. Daca tot nu face nimic QPM are vreo obligatie? din pacate NU.

art36 - obligatiile asumate de Administrator (QPM) prin acest contract sunt obligatii de diligenta iar nu de rezultat.
cum traducem? la fel de simplu. Eu (QPM) ti-am adus firma de net, adica am facut diligentele necesare... acum ca netul nuu merge nu mai e treaba mea. Sau eu v-am adus firma de service asccensor... ca nu merg lifturile asta nu ma mai priveste... si exemplele pot continua.

Numai ca eu le pregatesc o mare surpriza... una mai mare decat decat au pregatit ei pentru noi:-))