A trecut uichendul, Europa nu a găsit o soluție, dar e pe drumul cel bun. Va fi un summit cu repetiție și miercuri liderii UE se strâng iarăși ca vină cu răspunsul final. Vor fi trei zile cruciale, de totul sau nimic. Totul înseamnă un viitor pentru europa, iar
nimicul -recesiune și posibil sfârșitul euro. Oricare va fi rezultatul România trebuie să fie pregătită. Și mai ales să fie pregătită de scenariul pesimist. Astăzi președintele, intors de la Bruxelles, i-a convocat la Cotroceni pe premier, pe miniștrii responsabili cu banii și pe guvernatorul Isărescu să discute tocmai de pregătirile pentru acest scenariu pesimist.
Teama președintelui este că băncile active la noi își vor recapitaliza companiiole mamă cu bani de aici. Ar putea fi o recesiune mai mare decât cea din 2008, după căderea Lehman Brother. Nu avem nicio șansă să scăpăm de ea dacă Europa va avea scădere economică. Se vor întrerupe fluxurile financiare, de care România depinde, banii vor fugi de la noi și leul s-ar putea deprecia. Folosim condiționalul pentru că nu știm cum va reacționa Banca Națională. Se poate să apere leul. Dacă totuși cursul o ia razna încep greutățile în sistem, restanțieri MAI MULȚI, băncile nu vor mai avea bani și se pornește un tăvălug din ce în ce mai mare. Din fericire BNR are o rezervă mare și acesta poate asigura stabilitatea financiară a țării.La nivel individual cursul poate fi resimțit ca o mare problemă- suntem oameni cu rate, însă la nivel de țară nu este cel mai mare rău. Recesiunea este. Dacă scade exportul scade automat și producția industrială. Consumul intern este prea firav ca să susțină producția la nivelul actual. Scade producția, scade și necesarul de forță de muncă. Crește șomajul. Vă aduc aminte că în primăvara lui 2009 Dacia a oprit producția că nu mai avea cui vinde. A dat oameni afară, din cei cu contracte temporare și la fel au făcut multe companii. Norocul nostru este că în acest moment nu avem o problemă cu șomajul, aflat cam la 5%. Când economia privată se strânge precum un arici, este nevoie de stat să intervină. O eventuală recesiune ne va prinde ceva mai bine pregătiți decât în urmă cu trei ani. Însă Guvernul va trebui să se împartă. Pe de o parte să taie iarăși din cheltuieli căci nu va mai avea venituri suplimentare din creșterea economică de 2, 2 și ceva și, în același timp, din toată sărăcia, să găsească resurse pentru investiții publice ca să nu se prăbușească iarăși economia cu 6-7%. Însă statul pentru a finanța cheltuili trebuie să se împrumute, dar în condiții de recesiune banii sunt puțini și scumpi. Deci altă problemă. Ok, nu iese ministerul de finanțe pe piețele externe, se împrumută de aici, dar dacă băncile nu vor mai avea destui bani? Isărescu are o sarcină dificilă acum și el trebuie să se asigure că băncile sunt suficient capitalizate, că doamne ferește! nu există riscul să rămână una fără bani. Astăzi de pildă o bancă a luat vreo 25 de milioane de euro de la Banca Centrală pentru că nu mai avea lichidități. Sunt operațiuni obișnuite însă dacă asemenea operațiuni devin dese, e un semnal de alarmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu