Anumite lucruri nu se uită niciodată. O melodie, un miros, un început... Şi, dacă ne gândim la primele noastre amintiri, rememorăm primii prieteni, prima educatoare... adică grădiniţa.
Grădiniţa reprezintă o etapă importantă în viaţa oricărui copil fiindcă este momentul în care el se desprinde de părinţi şi ia contact cu lumea din jur. La vârsta la care băieţii încă se mai aleargă cu balaurii şi fetele se joacă de-a prinţesele, grădiniţa este până la urmă tot o bucăţică de poveste ... într-o lume modernă. În grădiniţa potrivită, învăţământul nu mai este ca “o luptă cu zmeii”, ci un alt fel de joc - un proces interactiv în care copiii se implică emoţional şi intelectual. Profesorii iau parte la poveste, aplicând principiile învăţării sociale şi emoţionale ale sistemului de învăţământ.
Grădiniţa ar trebui să fie un tablou pictat în nuanţe optimiste, pozitive. Numai că tuşele de roz sunt mascate de cenuşiul unei tranziţii interminabile. Numărul redus de locuri din grădiniţele de stat este doar vârful icebergului - şi, de fapt, problema fundamentală, de la care pleacă toate necazurile preşcolarilor. În fiecare an numai în Bucureşti mii de copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani, rămân în afara sistemului. Pentru o parte dintre părinţii lor, mai exact pentru cei cu dare de mână există o alternativă – grădiniţa particulară. Despre cele două sisteme de învăţământ preşcolar, de stat şi privat, cu avantajele şi dezavantajele lor, imi propun să vorbesc sâmbătă la Reporter Special. Despre lipsa locurilor în grădiniţele de stat dar şi despre taxele uneori prea mari din grădiniţele particulare.
ps - sper sa nu mai avem parte de niciun congres sambata asta :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu